Parteneriatul Public-Privat

Colaborarea dintre sectorul public şi cel privat pentru furnizarea de servicii publice a apărut odată cu apariţia administraţiei publice. Serviciul de taximetrie din Roma antică sau obiceiul monarhiei franceze de a concesiona notabilităţilor locale anumite servicii sunt doar două exemple care pot fi aduse în sprijinul acestei afirmaţii. In administraţiile publice moderne acest fenomen cunoaşte o dezvoltare deosebită. Pornind de la exemplul Statelor Unite, care sunt adevăraţi pionieri în domeniu, toate ţările dezvoltate promovează în acest moment diferite forme ale parteneriatului public- privat în procesul de administrare a diferitelor comunităţi umane. (Radu Liviu, 2004)

Pe de altă parte, administraţia publică a cunoscut în ultimele decenii un proces de dezvoltare accentuată, proces datorat creşterii constante a complexităţii societăţii şi ca urmare şi a nevoilor sociale. Acest fenomen ridică probleme deosebite de organizare şi control. De asemenea, cheltuielile publice au la rândul lor tendinţa să crească. La toate aceste probleme soluţia cea mai potrivită pare să fie colaborarea cu sectorul privat. Astfel o serie de sarcini administrative sunt transferate spre companiile private, fie prin procesul de contractări şi achiziţii publice, fie prin privatizarea unor servicii. Acest transfer poate fi complet, adică pentru un anumit serviciu se apelează în totalitate la firme private sau parţial. In acest din urmă caz există posibilitatea ca firme din sectorul privat să acţioneze fie în paralel sau în completarea serviciilor publice, fie în competiţie. O altă soluţie o constituie împărţirea sectorială. (Radu Liviu, 2004)

Definiţia parteneriatului public privat

Parteneriatul este definit ca fiind o relaţie contractuală legală existentă între două entităţi considerate ca asociaţi principali într-o afacere. O definiţie mai completă consideră parteneriatul ca fiind constituit din activităţi realizate în colaborare de către grupuri interesate, bazate pe recunoaşterea mutuală a punctelor tari şi a celor slabe ale celor doi parteneri, care lucrează pentru îndeplinirea unor obiective stabilite de comun acord şi dezvoltate printr-o comunicare eficientă. În cazul parteneriatului public- privat, relaţia contractuală se stabileşte între un partener din sectorul public şi unul din sectorul privat. Acest aranjament, în general, implică o instituţie guvernamentală centrală sau locală care contractează un partener privat pentru a renova, construi, administra, coordona, conduce o facilitate sau un sistem care furnizează un serviciu public. În acest aranjament, agenţia sau instituţia publică poate păstra conducerea sistemului public, dar partea privată investeşte capital pentru a concepe şi dezvolta capacităţile acestuia. (Zamfir, 2007)

Având în vedere toate acestea, un parteneriat are loc atunci când există:

- obiective comune - parteneriatul este iniţiat cu scopul implementării obiectivelor care au fost stabilite de comun acord de către grupurile implicate;

- acord pentru iniţierea activităţilor;

- activităţi construite pe baza punctelor tari ale partenerilor;

- acţiuni care să ducă la depăşirea punctelor slabe - acest lucru poate presupune angajarea de consultanţă sau împărtăşirea de cunoştinţe şi experienţă. (Zamfir, 2007)

Caracteristicile parteneriatului public- privat

Caracteristicile principale ale parteneriatului public- privat sunt următoarele:

- sunt voluntare şi construite pe respectarea punctelor tari ale partenerilor;

- optimizează alocarea de resurse;

- obţin beneficii mutuale pe o perioadă stabilită de timp;

- presupun angajamente scrise în care sunt specificate scopul şi durata parteneriatului, tipul de management şi coordonare şi procedurile de exit.

În cadrul parteneriatului public- privat sunt implicaţi actori publici - guverne naţionale, guverne locale, municipalităţi, agenţii guvernamentale, instituţii publice - şi actori privaţi - agenţi economici privaţi, asociaţii patronale, sindicate şi ONG-uri. (Zamfir, 2007)

Tipuri de parteneriat public-privat

Tipologia parteneriatului puclic- privat prezintă particularităţi în funcţie de sistemul administrativ existent, stadiul descentralizării serviciilor publice şi nivelul dezvoltării capitalului social. Se pot distinge următoarele tipuri de parteneriatului puclic- privat: