Protecția persoanelor vârstnice

1. Definirea Protectiei sociale si asistentei sociale

Protectia sociala reprezinta ansamblul de politici si masuri, institutii, organisme care sigura un anumit nivel de bunastare si securitate sociala pentru întreaga populatie si, în mod special, pentru anumite grupuri sociale si persoane care nu por sa realizeze prin efort propriu conditii normale, minime de viata. Obiectivul esential al protectiei sociale îl constituie reintegrarea categoriilor defavorizate în viata normala prin stimularea fortelor active, a cresterii capacitatilor lor de a face fata problemelor dificile, a scaderii perioadelor de criza prin mobilizarea eforturilor proprii. Prin reglementari juridice, protectia sociala pune în aplicare programe nationale si regionale în vederea asigurarii unor ajutoare, indemnizatii, alocatii si servicii sociale destinate persoanelor defavorizate. Pentru a asigura o protectie sociala indivizilor în toate situatiile în care ei nu mai dispun de resurse materiale si nu mai sunt capabili sa-si obtina prin eforturi proprii mijloacele necesare unui trai decent, sunt utilizate doua modalitati de sprijin:

- sistemul asigurarilor sociale, (fondurile se obtin prin contributii sistemetice ale populatiei active, care se întorc apoi la cei care au contribuit, aflati în nevoie, în functie de contributia lor, sub forma de pensii, ajutor de somaj, ajutor de boala);

- sistemul asistentei sociale (sistem de ajutorare finatat de la bugetul de stat si bugetele locale si din contributiile voluntare ale persoanelor fizice si juridice).

Asistenta sociala reprezinta ansmblul de institutii, programe si masuri, activitati profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunitati cu probleme sociale, aflate temporar în criza. Prin serviciile si activitatile specializate, asistenta sociala ajuta persoane si grupuri în nevoie sa faca fata momentelor dificile, situatiilor anormale de viata care pot sa apara pentru o anumita perioada de timp si sustine, prin crearea unor conditii socioculturale favorabile, refacerea capacitatilor proprii de integrare socioculturala normala a categoriilor defavorizate. De asemenea, ofera celor în nevoie posibilitati de cunoastere si de acces la servicii specializate de protectie si asistenta sociala, îi orienteza catre întelegerea si utilizarea cadrului legislativ de protectie sociala, mobilizeaza comunitatea, persoanele si gupurile în dificultate sa influenteze active politicile sociale.

2. Protectia sociala a vârstnicilor- Consideratii generale

La nivel mondial, s-a adoptat Planul International de Actiune privind Îmbatrânirea, ce va deveni un ghid pentru elaborarea politicilor nationale în vederea asigurarii conditiilor necesare recunoasterii drepturilor fundamentale ale persoanelor vârstnice, dar si pentru dezvoltarea unei societati a tuturor vârstelor.

si Declaratia finala, au definit trei orientari prioritera ale politicilor publice:

- asigurarea unei dezvoltari durabile într-o lume care îmbatâneste din punct de vedere demographic;

- promovarea starii de sanatate si a unui mod de viata decent pentru persoanele în vârsta;

- crearea unui mediu favorabil pentru toate vârstele.

Ulterior, la nivel global s-a înregistrat un usor progress în integrarea populatiei vârstnice, mai ales în tarile în curs de dezvoltare, dar si în tarile aflate în tranzitie.

În august 2002 a avut loc, la Berlin, Conferinta Europeana Interguvernamentala, unde au participat membri ai guvernelor tarilor europene, în cadrul careia s-a analizat contextul european referitor la promovarea demografica, ameliorarea calitatii vietii persoanelor vârstnice, îmbatrânirea demografica si reforma sistemelor de pensii, integrarea si nondiscriminarea pe criterii de vârsta mai înaintata.

La finalul lucrarilor celei de-a doua Adunari momdiale privind îmbatrânirea au fost adoptate Planul International de Actiune privind Îmbatrânirea si Declaratia Politica. Aceasta conferinta a reprezentat începutul adoptarii unor masuri commune în vederea sprijinirii eforturilor facute de comunitatea internationla pentru redefinirea cadrului global de actiune si realizarea strategiei vâbazate pe întarirea politicilor anterioare. Un rol deosebit de important îl au consiliile regionale ONU în transpunerea Planului Internationl de Actiune în planuri regionale care se vor adresa vârstnicilor în fiecare tara semnatara.

În planul de actiune, principalele aspecte se refera la:

- persoanele vârstnice si dezvoltarea scocietatii, respectiv participarea activa în societate;

- sanatatea si bunastarea pesoanelor vârstnice;

- asigurarea unui mediu de sprijin pentru persoanle vârstnice.