Recenzie - există iubiri fericite

Fiecare are resurse si talente care nu cer decat sa se manifeste, este teza psihanalistului canadian Guy Corneau care exploateaza toate pistele posibile pentru a elibera forta creatoare prin fondarea grupurilor de ajutor si animarea atelierelor de dezvoltare personala peste tot in lume.

In primele doua parti ale cartii sunt analizate relatiile tata-fiica si mama-fiu pentru ca ele conditioneaza direct dinamica dintre sexe deoarece trecutul explica in buna parte impasul prezentului. In a treia parte a cartii sunt analizate relatiile de cuplu prin prisma dificultatilor intampinate atunci cand acesta se impotmoleste in repetitii, urmata de analiza actualei mize a intimitatii si propunerea unor solutii pentru iesirea din criza.

Cartea se incheie cu analiza relatiei de cuplu care este considerata nu numai o ocazie de autocunoastere ci si o punte pentru comuniunea cu celalalt si cu natura fiind relatat contextul contemporan in care este perceputa intimitatea cu sine.

Capitolul care mi-a atras atentie este “Iubirea in suferinta” prin prisma citatului de inceput: ”Cand iubim, nu mai facem diferenta intre a musca si a saruta” si de asemenea prin discrepanta de opninii referitoare la cauzele suferintei.. Am fost suprinsa de abordarea autorului care afirma ca suferinta provine din trecut ca o lectie de viata in care trebuie sa ne castigam dreptul de a fi noi insine, gandindu-ne sa infruntam “monstrul” patern sau matern. Aceasta aborare este foarte diferita fata de opinia mea personala, consider ca suferinta este experienta stricta actuala fiintei umane astfel existand suferinta spirituala si suferinta materiala.

Guy Corneau prezinta dificultatile cuplului modern cand acesta se impotmoleste in repetitii privite ca ocazii pentru a deveni constienti de dinamicile inconstiente aflate in joc, sunt prezentate cu umor suferintele atat a barbatului cat si a femeii prin sindromul “funiei de gat” si “a lasoului”.

Sindromul “funiei de gat” face referire la urma complexului matern in plangerile universale ale barbatilor, care reprezinta teama de angajare, sacrificarea nevoilor de afirmare si de autonomie, interdictia de a exprima sentimentele negative si reprimarea sexualitatii care s-au petrecut in copilarie.

Multi barbati nu reusesc sa-si invinga complexul matern si raman prinsi in lantul culpabilitati, astfel incat puterea lor de afirmare este inhibata deoarece ei nu reusesc sa-si ocupe locul in relatia de cuplu, retragandu-se mereu pentru a-i face pe plac partenerei insa efectul acestui sindrom este unul pervers, aceasta ajungand mereu sa se simta singura.

Frustrarea nevoilor de afirmare si de autonomie au urmari asupra barbatului, acesta ajunge sa-si acuze partenera de propia lui neputinta in cadrul acceselor de agresivitate, atunci cand puterea de exprimare reprimata se manifesta in forma ei negativa si distrugatoare. O alta caracteristica a sindromului reprezentat de teama de angajare este interzicerea lumii interioare barbatilor, pentru ei a vorbi despre sentimente inseamna a se comporta ca o femeie, acest lucru este mascat sub teama de a nu-i oferi partenerei sale arme pentru a-l domina, el astfel prin tacere isi apara identitatea.