Spre o educație continuă a persoanelor cu dizabilități de vedere

Deficienta de vedere este o deficienta de tip senzorial si consta in diminuarea in grade diferite (pana la pierderea totala) a acuitatii vizuale. Handicap vizual inseamna scaderea acuitatii vizuale la unul sau la ambii ochi, care are loc in perioada vietii intrauterine.

Unele societati din antichitate, cat si de mai tarziu, valorizau pe unii nevazatori pentru intelepciunea de care dadeau dovada, si din randul lor se constituia sfatul comunitatii. Despre Homer se spune ca era nevazator, iar justitia era infatisata prin chipul zeitei Atena, legata la ochi. Aceeasi apreciere pentru competenta nevazatorilor l-ar fi determinat pe Democrit ca, la batranete, sa-si provoace orbirea, traind cu convingerea ca in felul acesta isi ajuta spiritul sa patrunda tot mai adanc in tainele cunoasterii.

Pedagogul Komenski a demonstrat necesitatea instruirii orbilor pornind de la evidentierea capacitatilor lor psihice, iar filosoful francez Diderot, in lucrarea intitulata „Scrisoare asupra orbilor„, reuseste sa surprinda caracteristici psihice importante pentru domeniul tiflopsihologiei (prieteni ai ordinii, cunoasterea obiectelor cu ajutorul tactului, aprecierea cu precizie a timpului prin considerarea succesiunii ideilor si a actiunilor etc.).

Dezvoltarea psihica a deficientului de vedere este relativ normala, doar daca persoana se afla intr-un mediu favorabil din punct de vedere cultural si afectiv. Folosind unele cuvinte fara a cunoaste fenomenul sau obiectul desemnat de aceasta, nevazatorii au un limbaj mult mai bogat decat in cazul vazatorilor. Acest decalaj persista in primii ani de instruire, insa datorita explorarii tactile kinestezice a obiectelor prin intermediul perceptiilor si reprezentarilor tactile, ei ajung sa obtina date obiective adecvate realitatii.

Prin apelarea repetata la memorie, nevazatorul realizeaza un antrenament continuu al acesteia, transformand intr-un punct forte in activitatile zilnice. Aceste persoane au posibilitatea actualizarii unei mari cantitati de informatii acumulate, putand avea o eficienta mult mai mare in planul memoriei.

Deficientii de vedere sunt considerati ca „oameni ai ordinii”, datorita faptului ca apare necesitatea asezarii si pastrarii obiectelor in locuri bine delimitate, pentru a putea fi usor gasite. Ei sunt disciplinati si manifesta un autocontrol fata de comportamentele proprii in vederea realizarii unei corelari cat mai adecvate cu obiectele si persoanele din jur.

Conform legislatiei Romaniei, nevazatorii au dreptul la:

- angajare asistata - optiunea de angajare care faciliteaza munca in locuri de munca obisnuite de pe piata competitiva a muncii, care presupune oferirea de sprijin in cautarea locului de munca si la locul de munca, transport, ajutatoare, instruire, specializare;

- asistenta vie - include asistenta animala, ca de exemplu, cainele-ghid;

- adaptare rezonabila la locul de munca - totalitatea modificarilor facute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la munca al persoanei cu handicap; presupune modificarea programului de lucru, achizitionarea de echipament, dispozitive si tehnologii asistive si alte masuri similare;

- cerinte educative speciale - necesitati educationale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educatiei adaptate particularitatilor individuale si caracteristicilor deficientei sau tulburarii/dificultatii de invatare, precum si o asistenta complexa de tip medical, social etc.;

- contractare - procedura de finantare/cofinantare de catre autoritatile administratiei publice locale a serviciilor sociale publice realizate de furnizorii privati de servicii sociale, acreditati in conditiile legii;

- egalizarea sanselor - procesul prin care diferitele structuri sociale si de mediu, infrastructura, serviciile, activitatile informative sau documentare devin disponibile si persoanelor cu handicap;