Status și rol familial

Nici o societate nu are o structură amorfă, ci reprezintă “un agregat organizat de grupuri mai miciorganizate”. Fiecare individ participă la viața socială potrivit poziției, statusurilor și rolurilor sale. Noțiunile de status și rol au fost introduse în sociologie de R. Linton. Totuși, Nietzsche folosise cu mult înainte termenul de rol în sens sociologic, arătând că preocuparea pentru existent impune majorității europenilor de sex masculin un rol determinat.

În sens larg, statusul (statutul) reprezintă poziția pe care indivizii o ocupă în spațiul social, poziție legitimată social și acompaniată de reguli formale și informale, de drepturi și îndatoriri pe care ocupanții lor trebuie să le respecte.

Noțiunea de rol desemnează aspectul dinamic al statusului, trecerea de la poziția abstract acreditată la comportamentul concret Î.n literatura americană se vorbește mai mult de rol, statusul fiind considerat o variantă sau o etapă a rolului. Astfel , examinând relația între rol și personalitate face distincția între rolul prescris (rol dat social, existent în afara individului concret; este statusul ca primă etapă a rolului); rolul perceput (cum își imaginează fiecare individ rolul cerut de societate); rolul asumat (rolul perceput la care se adaugă componenta evaluativ-afectivă) și rolul efectiv jucat (în această etapă este importantă capacitatea individului de a transpune comportamentul cerințelor de rol).

Practica socială a institui legi scrise și nescrise pentru statusurile și rolurile dintr-o anumită cultură și etapă. Ex. a fi tată presupune responsabilități legale și/sau informale precum și unele drepturi asupra copiilor și soției.

Când vorbim despre status și rol în contextul familial este operant să discutăm în termeni de așteptări. Din această perspectivă, psihologia socială definește statusul ca totalitate a atitudinilor, opiniilor, reacțiilor comportamentale la care un individ se așteaptă din partea celorlalți în virtutea poziției pe care o ocupă; Simetric, rolul reprezintă așteptările celorlalți față de o persoană și ocupă o anumită poziție. Ex. un tată se așteaptă la o anumită atitudine din partea copiilor, iar aceștia au un anume status (au așteptări din partea tatălui) și un rol; aceasta înseamnă, că sub aspectul conținutului, noțiunile de status și rol ca așteptări sunt simetrice și pot fi schimbate între ele. Întrucât rolul e mai apropiat de comportamentul concret, s-a încetățenit expresia așteptări de rol.

În diferite culturi și etape istorice așteptările de rol se concretizează prin conținuturi deosebite, dar și prin cât de clar sau vag sunt ele definite.

Specificul și claritatea așteptărilor este mai accentuată în cazul rolurilor înnăscute, unde diferențele sunt de ordin biologic, deci evidente. Așa se întâmplă și cu rolurile de sex (gen) - bărbat și femeie.

Ceea ce indivizii dintr-o anumită cultură se așteaptă din partea unui bărbat sau din partea unei femei, de la un tată sau de la o mamă se confundă în mare măsură cu stereotipiile care circulă în legătură cu aceste așteptări. Acestea sunt de multe ori afirmații false, dar circulă în conștiința comună ca adevăruri și au consecințe acționale.

Importantă nu este diferența în sine a aprecierilor despre bărbați și femei, cât faptul că aceste stereotipii sunt atât de puternic înrădăcinate , încât le practică și experții, indiferent de sex.

În cele mai multe culturi stereotipiile de gen sunt foarte pronunțate și, cu foarte puține excepții sunt în general pozitive în favoarea bărbaților și mai puțin pozitive pentru femei.

Datele etnografice arată că aproape în toate culturile de la femei se așteptă: să fie mai pasive, mai dependente, mai ascultătoare, mai emoționale, interesate mai mult de ce simt alții, mai concentrate pe casă și familie.

De la bărbați se așteaptă: să fie independenți, mai competitivi, mai controlați emoțional, mai raționali.

Stereotipiile de rol de gen se referă la cum se așteaptă societatea să se comporte un bărbat, respectiv o femeie și nu la cum sunt aceștia în realitate.

S-au confirmat diferențe în privința înclinației mai pronunțate a băieților spre calcul matematic și reprezentări spațiale; iar a fetelor spre zona lingvistică. De asemenea s-au confirmat stereotipizările în ceea ce privește agresivitatea și dominația bărbaților respectiv, tendința mai pronunțată de afiliere la femei, ca și diferențele în ce privește locul de control și anume: femeile atribuie importanță mai mare controlului factorilor externi asupra vieții lor, în timp ce bărbații factorilor interni.