Violența școlară și formele ei

Violența școlară

Violența școlară. Definiții

Jigău, Liiceanu și Preoteasa (2005, 20) propun următoarea definiție a violenței din organizația școlară: „orice formă de manifestare a unor comportamente precum: exprimare neadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare, amenințare, hărțuire; bruscare, împingere, lovire, rănire; comportament care intră sub incidența legii (viol, consum/comercializare de droguri, vandalism - provocarea de stricăciuni cu bună știință, furt); ofensă adusă statutului/autorității cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverențioasă față de cadrul didactic); comportament școlar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în școală și orice alt comportament care contravine regulamentului școlar în vigoare”.

Alți autori, precum Cristina Neamțu (2003, 33), consideră că violența în școală există din cele mai vechi timpuri în toate sistemele de educație și nu este o invenție a contemporaneității, fiind o problemă suficient de gravă care are, fără îndoială, repercusiuni considerabile asupra dezvoltării fizice și psihice a copiilor.

Violența școlară cuprinde mai multe tipuri de comportamente, care presupun amenințarea, dar și anumite efecte nocive ale acestora, atât pe plan fizic, cât și pe plan emoțional, cum ar fi: atacuri fizice intenționate, agresiuni sexuale, injurii, hărțuire. În general, violența este o formă specifică de comportament de risc, reprezentată printr-un prejudiciu intenționat, manifestat sub forma unuei agresiuni fizice sau psihologice, îndreptate asupra unei persoane ( elev vs elev, elev vs profesor sau profesor vs elev). (Boncu & Ceobanu, 2013, 205).

Unele studii au definit violența în școli ca un caz particular de violență în instituții, manifestându-se sub diferite forme: pedeapsă fizică, constrângere, orice formă de izolare, abuzul verbal, restricții de a avea contact cu familia și prietenii.

Violența școlară poate avea un impact asupra bunăstării sociale, psihologice și fizice a studenților și profesorilor și poate întrerupe procesul de învățare. Această revizuire se concentrează pe un nou domeniu de cercetare, mecanismele prin care mediul școlar determină probabilitatea violenței în școală. (Îmbunătățirea mediului școlar pentru reducerea violenței în școală: o revizuire a literaturii *, accesat la data de 14.03.2019, ora 21:54)

Violența școlară este un fenomen foarte complex, iar aceasta poate fi: familială, socială, scolară și culturală. Formele ei diverse au o dinamică specifică: violenta importată din afara școlii, dar și violenta generată de sistemul scolar; violenta adultilor împotriva elevilor dar si violenta elevilor împotriva profesorilor. (Top,.2019)

Autori precum Șoitu si Hăvârneanu (2001, p.33) definesc violența astfel: “un fenomen extrem de complex , cu o diversitate de forme de manifestare care justifică folosirea terminologiei specializate, rafinate,; astfel școala este spațiul de manifestare a conflictelor între copii și între adulți copii, iar raporturile de forță sau planul în care se consumă conduitele offensive (verbal, acțional, symbolic), sunt variabile importante în înțelegerea fenomenului. ”

Autorii diferențiază violența instituțională de cea non-instituțională. Violența instituțională rezultă din funcționarea școlii. Deci violența școlară poate fi considerată violență instituțională deoarece prejudiciul și durerea morală sau fizică se realizează prin prisma regulamentelor școlare. Pentru acest caz, putem da ca și exemplu, etichetele, tachinările, injuriile, atitudinile ironice ale unor cadre didactice, caracteristice unor evaluări, toate acestea reprezentând forme de violență. Principalele surse ale violenței instituționale sunt: înțelegerea și înfăptuirea legăturii pedagogice în mod exclusiv ca relație de putere, deoarece profesorul domină elevii, iar copiii se lasă domintați de către aceștia. Această legătură dintre profesori și elevi creează tensiuni între aceștia, ajungându-se în acest fel la stări de nervozitate și stres acumulat, iar acestea ajung să reprezinte o formă de violență. Decalajul dintre valorile sau aspirațiile elevilor și propunerea practică școlară apare în funcție de atitudinea profesorilor față de elevi, tipul de disciplină studiat, tipul de valori și tipul de profesori. În ceea ce privește violența non-instituțională, aceasta poate afecta dezvoltarea violenței instituționale în diferite moduri și anume: intervențiile unor cadre didactice atunci când există un conflict între elevi, deoarece unul dintre elevi se poate simți discriminat, ceea ce conduce la o reacție de rezistență a elevului față de profesor, ajungând chiar și la acte de violență față de cadrul didactic. (Șoitu & Hăvârneanu, 2011, pp.37-41).