Administrația Publică de Stat - Prefectul și Prefectura

Scurt istoric

In tradiția juridică Românească există influențe romane datorită faptului ca statul nostru este unul latin. Conceptele de Prefect și Prefectura au fost prezente in perioada Romei Antice și desemnau o funcție publică, civilă sau militară, precum și o unitate administrativ teritorială. Mai târziu, in Franța lui Napoleon s-a conturat forma modernă a instituției de Prefect. Acesta era reprezentatul Guvernului și de asemenea șeful departamentului unde funcționa. In principatele române si in timpul regalității, forma dată instituției Prefectului și a Prefecturii a fost una luată din legislația franceză. Potrivit prevederilor din Legea pentru înființarea consiliilor judetene nr. 396 din 2 aprilie 1864, prefectul era “ cap al administrației judete” având misiunea de a “dirige toate lucrările acestei administrațiuni și a executa hotărârile consiliului județean”. Acesta avea statul de “comisar( reprezentant) al Guvernului pe lângă consiliul județean”, împuternicit prin lege pentru a supraveghea legalitatea actelor adoptate de consiliul județean sau de comitetul permanent al acestuia.

Dupa Marea Unire din 1918, legislația franceză aplicată în România a atribuit prefectului o dublă calitate: cea de șef al serviciilor publice de specilitate deconcentrate în teritoriu, precum și cea de reprezentant al Guvernului în teritoriu. In calitatea de șef al administrației publice teritoriale, prefectul : numea, schimba și concedia funcționarii publici din serviciile de interes local.

Legislația referitoare la administrație publică din anii 1925 si 1936, susținea că prefectul era considerat funcționar public, fiind recrutat din rândul cetațenilor care întruneau anumite calități dar nu și din rândul funcționarilor.

Potrivit legilor din 1939, situația politică a prefectului s-a schimbat datorită faptului ca au fost înființate ținuturile, județele devenind circumscripții ale serviciilor publice de specialitate.

Prefectul și Prefectura

Instituția Prefectului

În prezent, instituția prefectului este reglementată prin noua Constituție a României în art. 122 ca act cadru general, și prin Legea 340 din 12 iulie 1994. Sediul instituției prefectului, denumită prefectură se afla in municiul reședință de județ, intr-un imobil proprietate publică a statului, a județului sau a municipiului, după caz . Prefectul este reprezentatul Guvernului pe plan local. El este numit de Guvern în fiecare județ și municipiul București la propunerea Ministerului internelor și reformei administrative. Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, prefectul este ajutat de doi subprefecți, iar în municipiul București de 3 subprefecti.

Numirea și eliberarea din funcție a prefectului se face prin hotărâre de Guvern, articolul 123 alin.(1) prevăzând ca “ Guvernul numește un prefect în fiecare județ și în municipiul București”.

Numirea și eliberarea din funcție a subprefecților se face prin decizie a prim-ministrului, la propunerea prefectului și cu avizul Ministerului Internelor și al Reformei Administrative.

Prefectul și subprefectul fac parte din categoria înalților funcționari publici, cărora legea le cere să nu fie membri ai unui partid politic sau ai unor organizații care au același regim juridic, sub sancțiunea destituirii lor din funcție.