Asezarea, calcularea și încasarea impozitului pe clădiri la persoane fizice

I. Impozitele şi taxele locale

Impozitele şi taxele locale sunt definite ca fiind venituri aparținând bugetelor locale și unităţilor administrativ-teritoriale, în care contribuabilii îşi au domiciliul, sediul, punctele de lucru sau în localităţile în care se află bunurile impozabile ori taxabile. Resursele financiare formate din impozite şi taxe locale sunt utilizate în scopul efectuării cheltuielilor publice finanţate din bugetele locale.

Din sfera impozitelor şi taxelor locale fac parte: impozitul şi taxa pe clădiri, impozitul şi taxa pe terenuri, impozitul asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră, taxe speciale, alte taxe locale.

Contribuabilii de impozite şi taxe locale

Contribuabilii de impozite și taxe locale sunt: persoanele fizice, persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice pe baza liberei iniţiative, cele care exercită în mod individual sau prin asociere orice profesie liberă, persoanele juridice ce au patrimoniu distinct, în scopul desfăşurării unei activităţi.

Persoanele fizice şi persoanele juridice, în calitate de contribuabil au obligaţia de a contribui, prin impozite şi taxe locale stabilite de consiliile locale, de consiliul general al municipiului Bucureşti sau de consiliile judeţene, la bugetele locale, conform legii.

Următoarele principii stau la baza stabilirii impozitelor şi taxelor locale:

- principiul autonomiei locale, ce evidențiază faptul că toate consiliile locale și judeţene dispun de competenţa de a aproba majorarea unor impozite şi taxe locale, în limitele şi condiţiile stabilite de lege, precum şi de a stabili unele taxe locale;

- principiul aplicării unitare a reglementărilor privind impozitele şi taxele locale face necesară aplicarea unitară a acestora şi interzice instituirea altor impozite decât cele aprobate de Codul Fiscal;

- principiul transparenţei stipulează faptul că aşezarea, calcularea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale se va face de către autorităţile administraţiei publice locale, într-o manieră deschisă faţă de public;

- toate informaţiile referitoare la impozitele şi taxele locale sunt de interes public, astfel autorităţile administraţiei publice locale trebuie să asigure accesul liber liber şi neîngrădit la informaţiile de această natură.

II. Impozitul şi taxa pe clădiri

Impozitul pe clădiri semnifică acea contribuţie bănească anuală, pe care persoanele ce deţin în proprietate clădiri, o datorează bugetului local, al comunei, al oraşului sau municipiului, în raza cărora este situată clădirea în România.

a. Contribuabilul

Contribuabilul de impozit pe clădiri este reprezentat de orice persoană ce deține în proprietate o clădire situată în România.

Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau folosinţă, persoanelor juridice se va percepe o taxă pe clădiri, reprezentând sarcina fiscală a concesionarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, aceasta fiind stabilită în condiţii similare impozitului pe clădiri.

b. Obiectul impozabil

Obiectul impozabil e reprezentat de clădirile aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice, situate în comunele, oraşele şi municipiile din România.

Atunci când o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii va datora impozit pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care, nu se vor putea stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun va datora o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

Clădirile noi, dobândite în cursul anului, indiferent de formă vor fi impozitate începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite. Clădirile demolate, distruse, clădirile transmise în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili în cursul anului vor fi scăzute de la impunere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una din situaţiile menţionate. Scăderea de la impunere va fi acordată proporţional cu partea de clădire supusă unei asemenea situaţii, şi în funcţie de perioada rămasă până la finalul anului fiscal.

c. Aşezarea impozitului pe clădirile deţinute de persoane fizice

Baza impozabilă a clădirilor ce aparţin contribuabililor – persoane fizice e reprezentată de valoarea lor, stabilită conform unor criterii şi norme. Valoarea unei clădiri sau construcţii, aparţinând persoanelor fizice, în calitate de bază impozabilă depinde de: suprafaţa construită, desfăşurată, exprimată în metri pătrați şi de valorile impozabile pe metru pătrat de suprafaţă construită şi desfăşurată, prevăzute în Codul Fiscal.

Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se obţine prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, cu excepția suprafeţelor podurilor, care nu sunt utilizate ca locuinţă, şi a suprafeţelor scărilor şi teraselor neacoperite.