Democrația și valorile democratice

Scurt istoric al conceputului “ Democratie”

Democraţia (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul demos, „popor” si kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voinţa poporului. Principiile de bază ale democraţiei sunt votul universal şi suveranitatea naţiunii. De esenţa democraţiei moderne ţine respectarea drepturilor omului (egalitatea în faţa legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea şi separaţia puterilor în stat.

Despre democratie se spune ca a inceput sa se discute despre ea de aproape 2500 de ani. La inceput, dupa cum se stie, dupa primele sale secole in Grecia si Roma, dupa apogeul guvernarii populare au urmat declinul si disparitia democratiei. Ulterior pentru a-si desemna guvernarile populare, grecii au inventat termenul de democratie. Romanii au apelat la limba lor materna, latina si au numit guvernul lor “republica”, iar mai tarziu italienii au dat acest nume guvernarilor populare ale unora dintre orasele lor stat. James Madison, in 1787 intr-un articol distingea intre “ o democratie pura, prin care inteleg o societate constituita dintr-un numar mic de cetateni, care se aduna si administreaza personal guvernarea” si “ o republica prin care inteleg un guvern in care are loc schema reprezentarii”. Aceasta distinctie nu isi avea bazele in istoria anterioara: nici in Roma, nici in Venetia, de exemplu, nu existase “un sistem de reprezentare”. Intr-adevar, toate republicile anterioare se incadreaza destul de bine in definitia data de Madison “democratiei”. Termenii democratie si republica nu desemnau diferente intre tipuri de guvernamant popular, in ciuda afirmatiilor lui Madison. Ceea ce reflectau, cu pretul confuziei de mai tarziu, era o diferenta intre greaca si Latina, limbile din care proveneau.

Pana in secolul al XVIII-lea, in Europa aparusera deja ideile si practicile politice urmand sa devina mai apoi elemente importante pentru convingerile si institutiile democratice de mai tarziu. Limbajul devenise modern si mai abstract decat cel pe care il folosisera oamenii vremurilor trecute, semn ca se anunta o schimbare.

In Europa, in cateva regiuni favorizate precum Scandinavia, Olanda, Elvetia si Marea Britanie s-au creat primele adunari locale, la a caror conducere oamenii liberi puteau participa, cel putin intr-o anumita masura, initial fiind o pretentie privind colectarea taxelor, se transforma treptat intr-o pretentie privind legile in generala. In cazul unei zone prea intinse pentru adunarile generale ale oamenilor liberi, ca intr-un oras mare, regiune sau tara, consimtamantul cerea reprezentarea in corpul care colecta taxele si alcatuia legile. Prin contrast cu practica ateniana, reprezentarea se realiza nu prin tragere la sorti sau selectare la intamplare, ci prin alegere. Obtinerea consimtamantului cetatenilor liberi intr-o tara, natiune sau stat-natiune necesita alegerea unor legislative sau parlamente reprezentative, la cateva niveluri : local, national si probabil provincial, regional sau alte niveluri intermediare.

Aceste idei si practici politice europene au oferit o baza de la care putea evolua democratizarea. Printre adeptii democratizarii de mai tarziu, descrieri ale guvernamintelor populare din Grecia si Roma clasica si din orasele italiene ofereau uneori cauzei lor o mai mare verosimilitate. Aceste experiente istorice demonstrasera faptul ca guvernarile subordinate vointei poporului erau mai mult decat sperante iluzorii.

Daca ideile, traditia, istoria si practicile descrise mai sus constituiau o promisiune de democratizare, aceasta era cel mai bun caz doar o promisiune de democratizare.

Mai intai, chiar si in tarile cu cele mai promitatoare inceputuri, inegalitati severe constituiau obstacole enorme pentru democratie: diferente intre drepturile, indatoririle, influenta si puterea sclavilor si ale oamenilor liberi, intre bogati si saraci. Chiar si intre oamenii liberi existau diferente mari de statut, avere, ocupatii, obligatii, educatie, libertate, influenta si putere. Apoi, ca intotdeauna si ca oriunde, logica egalitatii s-a lovit cu putere de realitatile crude ale inegalitatii.

In al doilea rand, chiar si acolo unde existau adunari si parlamente, ele erau departe de indeplinirea unor standarde democratice minime. Deseori, parlamentele nu erau compatibile cu monarhia. Acest lucru ma face sa subliniezi idea vor mai trece secole pana cand controlul asupra ministrilor regelui se va schimba de la monarh la parlament, sau pana cand un presedinte va lua locul unui rege. Chiar parlamentele erau bastionate ale privilegiilor mai ales in camere rezervate aristocratiei si inaltului cler. Reprezentantii alesi de popor aveau, in cel mai bun caz, doar o influenta partiala in adoptarea legilor.

Pana in secolul al XVIII-lea si mai tarziu, ideile si convingerile democratice nu erau nici larg impartasite si nici macar bine intelese. Chiar si o intelegere a ceea ce necesita o republica democratica in discursuri si in presa libertatea de expresie era mult limitata, mai ales daca se exercita pentru a critica regale. Opozitiei politice ii lipseau legimitatea si legalitatea. Partidele politice de pretutindeni erau condamnate ca fiind periculoase si indizerabile. Se stia ca alegerile erau fraudate de catre agentii Coroanei.

Evolutia ideilor si practicilor democratice depindea de anumite conditii favorabile care inca nu existau. Atat timp cat doar cativa credeau in democratie si erau gata sa lupte pentru ea, privilegiile existente se mentinea cu ajutorul conducerilor nedemocratice.

Cu o intelegere adecvata a ceea ce necesita democratia si dorinta de a-i intampina cerintele, s-a putut actiona in sensul mentinerii democratiei si mai ales a progresului ideilor si practicilor democratice.

Consider necesara expunerea unor criterii pentru desfasurarea unui proces democratic si anume:

1. Participarea efectiva . Inainte ca asociatia sa adopte o politica, toti membrii vor avea oportunitati egale si efective de a-si face cunoscute celorlalti membri parerile lor privind politica ce ar trebui adoptata.

2. Egalitatea la vot. In momentul in care trebuie luate deciziile in privinta politicii, fiecare membru va avea o oportunitate egala si efectiva de a vota, iar toate voturile vor fi considerate egale.

3. Intelegerea luminata. In limitele rezonabile de timp, fiecare membru va avea oportunitati egale si efectiv de a se informa asupra politicilor relevante alternative si a consecintelor lor probabile.

4. Controlul final asupra agendei. Membrii vor avea oportunitatea exclusive de a hotari modul in care problemele vor fi incluse pe agenda. Astfel, procesul democratic implicat de criteriile anterioare nu este inchis niciodata.

5. Cuprinderea adultilor

Un alt motiv pentru care trebuie sa sustinem democratia in guvernarea unui stat deoarece aceasta evita multe consecinte dizerabile precum:

1. Evitarea tiraniei si ajutarea la prevenirea guvernarii de catre autocrati cruzi si infami.

2. Democratia garanteaza cetatenilor sai un numar de drepturi fundamentale pe care sistemele nedemocratice nu le garanteaza si nu le pot guverna.

3. Asigura cetatenilor ei mai multa libertate personala decat oricare alternativa posibila.

4. Democratia ii ajuta pe oameni sa isi protejeze interesele fundamentale.

5. Numai un guvernamant democratic poate oferi persoanelor o oportunitate maxima de a-si exercita libertatea de auto-determinare , de a alege legile dupa care sa traiasca.

6. Un guvernamant democratic poate oferi o oportunitate maxima de exercitare a responsabilitatilor morale.

7. Democratia incurajeaza evolutia umana mai mult decat orice alta alternativa posibila.

8. Doar un guvernamant democratic poate mentine un grad relativ inalt de egalitate politica.

9. Democratiile reprezentative moderne nu lupta una impotriva alteia

10. Tarile cu guvernari democratice tind sa fie mai prospere decat tarile cu guvernari nedemocratice.