Etica în serviciile publice

Consideratii asupra notiunii de servicii publice

Notiunea de serviciu public se bazeaza, in sens clasic, pe existenta a trei criterii de identificare:

a) Criteriul organic care precizeaza ca ne aflam in prezenta unui serviciu public atunci cand activitatea este gestionata de catre o persoana publica: stat, colectivitate teritoriala sau institutie publica, ca urmare, crearea unui serviciu public presupune, in mod necesar, o decizie a autoriltatilor publice.

b) Criteriul sferei de interes care conditioneaza existenta serviciului public de finalitatea sa, aceea de a raspunde un interes general.Ca urmare nu se vor avea in vedere interesele autoritatii de interventie,ci a utilizatorilor.Consecinta care deriva din acest criteriu este aceea ca serviciul public trebuie sa raspunda unei cereri sociale, chiar daca aceasta nu este solvabila, deci serviciul public poate functiona chiar daca nu este rentabil.Datorita faptului ca persoana publica a recurs pentru finantarea serviciului public la taxe si impozite este posibila gratuitatea a numeroase dintre acestea.

c) Criteriul regimului juridic specific serviciilor publice ce prevede ca serviciilor publice le sunt aplicate regulile ce tin de drept administrativ, care trebuie sa reflecte instituirea unor reglementari riguroase menite sa apere si sa satisfaca interesele generaleale societatii.

Doctrina romaneasca, in special cea din perioada interbelica, cat si dezvoltarea ulterioara a dreptului administrativ abordeaza notiunea de serviciu public prin prisma acelorasi criterii, relevanta fiind definitia data de profesorul Paul Negulescu:”serviciul public este un organism administrativ creat de stat, judet sau comuna, cu o competenta si puteri determinate, cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al administratiei publice creatoare, pus la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si continuu o nevoie cu caracter general, carei initiativa privata nu ar putea sa-I dea decat o satisfactia incompleta si intermitenta.”

Pe masura dezvoltarii economice si sociale, intrucat societatea avea nevoie de din ce in ce mai multe servicii publice diverse, operative, statul si institutiile sale neputand face fata cerintelor sociale s-au vazut nevoite sa incredinteze unele servicii publice persoanelor private.Astfel a aparut ideea prestarii unui serviciu de interes public prin intermediul unei firme private, fapt ce a determinat disparitia a doua dintre criteriile definitorii.

Clasificarea serviciilor publice

Realitatea contemporana ne releva astazi o diversitate a organizarii si functionarii serviciilor publice, datorate specificitatii domeniilor in care se infiinteaza aceste tipuri de organisme sociale, precum si multitudinii cerintelor colectivitatii.

In acest context, serrviciile publice pot fi clasificate in functie de urmatoarele criterii:

- Aria de manifestare a interesului ce urmeaza sa fie satisfacut;

- Obiectul serviciilor publice organizate, aceasta desemnand sfera de activitatein care se manifesta serviciul public, functie de natura prestatiei;

- Regulile juridice aplicabile,acestea desemnand fie un regim administrativ, fie un regim mixt de drept privatsi de drept administrativ;

- Modul de organizare:autoritati administrative, institutii publice, regii, servicii publice concesionate, injitiative particulare.

Din punct de vedere al doctrinei, cea mai importanta deosebire este cea dintre serviciile publice administrative( sub forma de institutii si stabilimente publice) care sunt supuse regulilor de drept public, si serviciile publice industriale si comerciale ce sunt supuse dreptului public in planul organizarii lor, dar si regulilor de drept privat in ceea ce priveste raporturile cu utilizatorii.

In general sunt considerate servicii publice industriale si comerciale cele organizate in:

- domeniul de salubritate, distributia apei, canalizare;