Etica și corupție în administrația publică

Coruptia este general recunoscuta ca reprezentand o problema majora a societatii moderne, cu suficienta putere sa puna in pericol stabilitatea si siguranta statului de drept, valorile democratice si morale.

Coruptia reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupţia este foarte frecvent întâlnită în societate şi este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: mituire, abuz de putere in exercitarea atributiilor de serviciu, frauda economico-financiara, extorcare, trafic de influenta, nepotism, favorism, deturnare de fonduri, insusirea de fonduri nemeritate, conflict de interese prin angajarea in tranzactii sau dobandirea unei pozitii ori a unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul si indatoririle oficiale.

Corupţia vizează un ansamblu de activităţi imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcţii de conducere sau care exercită un rol public, ci şi de diverse grupuri şi organizaţii, publice sau private, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, şantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.

Efecte ale corupţiei:

- Scăderea calităţii serviciilor publice

- Creşterea imoralităţii

- Eliminarea competenţei ca şi criteriu de apreciere

- Îmbogăţirea fără muncă a unor persoane

- Dezavantajarea celor cu resurse materiale limitate

- Încetinirea ritmului de dezvoltare a economiei

- Creşterea economiei subterane

- Scăderea prestigiului autorităţilor

- Scăderea prestigiului legii şi dreptăţii

- Demoralizarea cetăţenilor cinstiţi

Masuri care trebuie incluse intr-o strategie anticoruptie:

Oricand se pune problema eliminarii, sau cel putin a reducerii coruptiei din sectorul public, primele solutii avute in vedere recomanda adoptarea unei legislatii specifice, menita a pune capat fenomenelor de coruptie, schimbarea mentalitatii, un control sporit, o revolutie etica, etc. Febra legislativa ce cuprinde institutiile abilitate ale statului (atunci cand acest lucru chiar se intampla) estompeaza viziunea de ansamblu a masurilor necesare combaterii si prevenirii coruptiei.

Nimeni nu poate nega, fara indoiala, importanta unui cadru legal adecvat pentru eficienta luptei impotriva coruptiei. Simpla adoptare a unor legi anticoruptie este o conditie necesara dar nu si suficienta. Pentru a pune capat coruptiei trebuie actionat la nivelul tuturor cauzelor coruptiei; ori cadrul legal reprezinta doar unul dintre multiplele cauze generatoare ale ei. Astfel, o directie ar consta in imbunatatirea transparentei si a comunicarii in sectorul public, o alta in privinta reducerii pozitiei de monopol a functiei publice, o alta ar fi reprezentata de reformele necesare in administratia publica pentru a reduce exercitarea unei puteri discretionare, o alta directie ar fi stabilirea unor responsabilitati concrete si detaliate ale autoritatilor publice etc.

Atunci cand se pune problema cadrului legal adecvat anticoruptie, accentul cade pe adoptarea unui pachet normativ care sa prevada si sa inaspreasca sanctiunile aplicabile in cazul fenomenelor de coruptie, ignorandu-se adesea amendarea legislatiei deja existente, o masura absolut la fel de necesara.

In ceea ce priveste Europa centrala si de est, s-au identificat cinci cauze generatoare ale coruptiei, altele decat cadrul legal. Aceste cauze sunt mai degraba neajunsuri ale sistemului managerial existent in sectorul public. In acest domeniu, un pachet de reforme anticoruptie trebuie sa cuprinda o serie de masuri care sa modifice conditiile de munca in administratia publica