Funcție de producție și tipurile ei

INTRODUCERE

Factorii de producție sunt numeroși și variați. Avînd în vedere specificitatea și originalitatea lor, ei se pot grupa:

• factori originali sau primari. Din rîndul cărora fac parte munca și pămîntul;

• factor derivat respectiv capitalul rezultat din combinarea și interactiunea celor dintîi ;

Economiștii clasici considerau ca pentru a produce bunuri și servicii era necesară utilizarea unor resurse sau factori de producție: pămîntul, muncă și capitalul. Această clasificare a factorilor continua să fie foarte utilizată și în prezent.

Prin pămînt se înțelege nu numai pămîntul agricol, ci și cel urbanizat, resursele minerale și în general cele naturale.

Capitalul reprezintă ansamblul de resurse produse de mîna omului, de care este nevoie pentru a fabrica bunuri și servicii: mașinile sau instalațiile industriale, de exemplu. Trebuie să fie clar, ca termenul de "capital" se utilizează de multe ori într-o formă incorectă pentru a desemna o mare cantitate de bani. Banii vor fi capital numai cînd vor fi utilizați pentru a produce bunuri și servicii, în care caz se vor numi capital financiar. Banii ce se vor utiliza pentru a achiziționa bunuri de consum nu se pot numi capital. Prin muncă se înțelege activitatea umană, atît cea fizica cît și cea intelectuală. În realitate, toată activitatea productivă realizată de o ființă umană cere întotdeauna un anumit efort fizic și cunoștințe anterioare

I. Conceptul economic de producție

Conceptul de producție se utilizează în limbajul științific și în cel curent cu două accepțiuni diferite: de proces și de rezultat al unui proces.

1. Producția privită ca proces se definește, în termenii cei mai generali, ca un ansamblu de operații sau de activități urmărind transformarea, prin intermediul forei de muncă și al mijloacelor de muncă, a bunurilor și serviciilor existente în alte bunuri și servicii. Acesta se desfășoară într-un cadru organizatoric bine conturat, desemnat de noțiunea de întreprindere, firmă sau organizație prin care se înțelege orice agent sau grup de agenți economici care organizează și realizează astfel de transformări cu scopul de a satisface anumite nevoi ale consumatorilor și în acelasi timp pentru a a obține un profit. Altfel spus, în acest prim sens producția este concepută ca un proces de transformare a input-urilor in output-uri conform unei anumite funcții de producție și prin folosirea unei tehnici, respectiv tehnologii date.

După cum este cunoscut, bunurile și serviciile (input-urile) supuse transformărilor pot proveni direct din natura, îmbrăcînd forma factorilor naturali, sau pot fi ele însele rezultatele unor procese de producție anterioare, întrunind calitatea de consumațiuni intermediare. Diferența dintre expresia bănească a output-urilor și expresia bănească a input-urilor sau consumurilor de resurse constituie profitul întreprinzătorului (sau al întreprinderii).

2. In cel de-al doilea sens, conceptul de producție desemnează totalitatea bunurilor materiale și serviciilor (efectelor utile) rezultate în urma desfășurării proceselor de producție și care sunt destinate consumului (productiv sau neproductiv). Aceste bunuri materiale sau nemateriale au capacitatea de a produce satisfacție consumatorilor.

Microeconomia opereaza cu ambele sensuri ale noțiunii de producție, propunîndu-ți găsirea soluțiilor de minimizare a consumurilor de resurse cu care se realizeaza un anumit output, precum și de maximizare a diferențelor dintre output-uri și input-uri (a profitului întreprinzătorului) și a utilității (satisfacției consumatorilor care beneficiază de producția obținută și care dispun de venituri limitate).

La fel ca și intrările în procesul de producție și ieșirile (producția privită ca rezultat al acestui proces) pot îmbrăca atat forma materiala (de corpuri materiale cu dimensiuni și forme concrete) cît și nemateriala (cazul serviciilor, de asemenea foarte concrete, a căror utilitate se manifestă pe măsură și în timpul desfășurării procesului de producție, neputîndu-se desprinde și nici separa de acest proces).