Impactul regionalizării deciziilor administrative în România față de alte state ale UE

1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE REGIUNE

Cuvantul regiune ne conduce spre imaginea de spatiu - de un anumit spatiu cu limite mai mult sau mai putin suple –apoi spre aceea de grup uman, de colectivitate umana cu caracteristici specifice si mai ales cu o anumita unitate sau identitate. Deci spatiul si grupul uman, primele elemente de baza ale definitiei regionale pozitioneaza regiunea ca un intermediar intre colectivitatea locala (cu un teritoriu si o colectivitate bine delimitate) si stat(delimitat teritorial, in care traieste o natiune). Dar aceste doua concepte de spatiu si de grup pot fi imediat “reutilizate” in doua directii diferite care duc, una spre regionalizare, alta spre regionalism, prima insistand asupra spatiului: organizarea si cadrul sau, cea de-a doua asupra grupului, a colectivitatii: identitatea si actiunea sa .

In incercarea de a defini notiunea de regiune (un spatiu in care traieste o colectivitate cu caracteristici specifice) se poate pune in anumite cazuri intrebarea daca nu cumva nu se creeaza “obiectul” tocmai pentru incercarea de a-l descoperi. Pentru ca trebuie sa avem in minte mereu fluiditatea termenului si nu trebuie sa-l simplificam peste masura, dandu-i o alura de mit.

Ideea de regiune este destul de ambigua. Consiliul Europei a considetat regiunea ca fiind “un interval de marime medie susceptibil de a fi determininat geografic si care este considerat ca omogen”

Daca se admite ca notiunea de “dimensiune medie” este total subiectiva, nu se poate atribui regiunii o scara tip. In schimb, legatura intre teritoriu si elementul uman care il populeaza, element care apare ca o constientizare a caracterului omogen al regiunii, este prezenta intotdeauna cand este vorba de definirea acesteia.

In ceea ce priveste Uniunea Europeana, aceasta a dat o definiţie cu un caracter mai degrabă administrativ pentru regiune: “esalonul imediat inferior celui al statului”, eşalon care, in funcţie de competenţele ce i-au fost atribuite (in cazul sistemelor centralizate) sau pe care şi le-a acordat (in cazul sistemelor federaliste), gestioneaza pe plan administrativ si politic o comunitate teritoriala a carei dimensiune variaza in limite foarte largi. In acest sens, Cartea Comunitara a Regionalizarii afirma la art.1:

“1. In cadrul acestei Carte, prin regiune se intelege un teritoriu care formeaza, din punct de vedere geografic, o unitate neta, sau un ansamblu similar de teritorii in care exista continuitate, in care populaţia poseda anumite elemente comune şi care doreşte sa-şi pastreze specificitatea astfel rezultată şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural, social şi economic.

2. Prin elementele comune ale unei populaţii concrete se intelege o specificitate comuna in materie de limba, cultura, taditie istorica si interese legate de eonomie si transporturi. Nu este neaparat nevoie ca toate aceste elemente sa fie reunite in toate cazurile.

3. Diferitele denumiri si natura juridico-politica pe care aceste entitati le pot primi in diferitele state-comunitati autonome, landuri, nationalitati etc.-nu le .ud din consideratiile stabilite in prezenta Carta”.

De asemenea art.2 al Cartei afirma expes ca “statele membre ale Comunitatii Europene sunt invitate, avand in vedere vointa populara, traditia istorica si necesitatea unei administrari eficiente si adecvate a functiilor ce le revin in special in materie de planificare a dezvoltarii economice, sa institutionalizeze teritoriile lor (sau sa mentina acolo unde exista) regiuni in sensul Art.1 al acestei Carte”.

In procesul de constituire a unei noi Uniuni Europene pot fi semnalate trei directii decisive ce stabilesc ascendenta realitatii regionale :

• in primul rand, regiunile contribuie la dezvoltarea economica si la realizarea obiectivului de coeziune economica si sociala;

• in al doilea rand, regiunile contribuie la apropierea necesara a cetatenilor de realitatea Uniunii Europene, facand posibila o mai mare democratizare institutionala;

• in al treilea rand, regiunile sunt exponentele unei Europe pluraliste in care convietuiesc realitati culturale, lingvistice si sociale foare diverse.