Interdisciplinarietatea științei administrative

1. Instituirea şi evoluţia stiinţei administraţiei din perspectiva abordărilor metodologice

“S-a afirmat că omenirea a intrat într-o eră administrativă,care reprezintă trăsătura caracteristică a

Societăţilor moderne” (M. Oroveanu)

“Fenomenul administrativ a fost studiat din momentul în care el a apărut. Pentru început el a capătat aprecieri în gîndirea filosofică. Viziunea asupra administraţiei şi actului de administrare au evoluat pe parcursul istoriei. Asupra lor au influenţat condiţiile concret istorice de ordin economic,social,politic.” În lucrarea „Teoria administraţiei publice” de Aurel Sîmboteanu sînt prezentate condiţiile istorice şi premizele constituirii ştiinţei administraţiei, şi anume evoluţia actului de guvernare a fost influenţat de relaţiile capitaliste şi de lupta pentru largirea drepturilor economice,politice sau de altă natură. Tot aici sînt expuse viziunile doctrinare anterioare care stau la baza apariţiei şi dezvoltării ştiinţei administraţiei,adică precursorii ştiinţei administraţiei.Astfel, sînt expuse ideile,studiile,viziunile in cercetarea administraţiei conform unei ordine cronologice in legatură cu faptele care s-au produs în:Germania şi Austria – promovarea ştiinţelor camerale,abordarea politico-juridică a administraţiei publice,studii aplicative,abodarea complexă a fenomenului administrativ; Franţa- doctrina franceză, separarea dreptului administrativ de ştiinţa administraţiei,caracterul ei interdisciplinar, răspîndirea şi promovarea cunoştinţelor privind administraţia în mediul societăţii franceze cît şi în cel european;SUA- administraţia publică este diferită de puterea politică. În spaţiul românesc dezvoltarea ştiinţei administraţiei este realizată prn aportul lui Constantin Dissescu care pledează pentru caracterul pluridisciplinar al ştiinţei administraţiei; Paul Negulescu în viziunea caruia ştiinţa administraţiei este considerată mai mult o ţtiinţă politică; Traian Herseni care a efectuat o analiză amplă şi aprofundată a fenomenului administrativ.

În lucrarea „Tratat de ştiinţa administaţiei” de M. Oroveanu, capitolul III la fel sînt prezentate unele concepţii referitor la apariţia stiinţei administraţiei precum şi precursorii ştiinţei administraţiei: secolul XVIII-lea în Germania şi Austria ştiinţele camerale,de unde şi Kameralien se traduce prin „ştiinţa administraţiei”; secolul XIX-lea caracterizat prin evoluţia concepţiei franceze a dreptului administrativ iar in secolul XX ştiinţa administraţiei s-a îmbogaţit şi cu alte concepţii care au făcut lumină în domeniul ei. Tot în cadrul acestei lucrări autorul vorbeşte despre apariţia administraţiei ca ştiinţă ce are loc pe parcursul a trei etape: etapa renaşterii care constă în stabilirea unor concepte privind administraţia; a doua etapă începe atunci cînd constările practice sînt preluate de teoreticieni îmbrăcînd forme logice şi, a treia etapă unde se urmăreşte cercetarea realităţilor din administraţie,se construieşte o teorie a administraţiei.

Tot despre contextul istoric al evoluţiei administraţiei publice vorbeşte şi Mihail Platon în lucrarea „Introducere în ştiinţa administraţiei publice”. În lucrarea respectivă este abordată avoluţia administraţiei publice în Europa Apuseană,mai în detaliu esta analizat sistemul de instruire universitară a administratorilor cît şi procesul evoluţiei acestei ştiinţe în Franţa,luată ca exemplu caracteristic în dezvoltarea administraţiei publice pentru multe ţări din Europa. Mai sînt analizate şi procesele evolutive ale administraţiei în Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi de asemenea unele tendinţe specifice de dezvoltare a administraţiei publice în regimul comunist.

2. Componentele interdisciplinarităţii ştiinţei administraţiei şi dimensiunile lor aplicative

„Interdisciplinarietatea constituie o condiţie sine qua non în cercetarea administraţiei” afirmă Ioan Alexandru în scrierea sa „Administraţia publică” şi pleacă de la o contra dicţie privind autonomia ştiinţei administraţiei,în opinia lui interdisciplinaritatea presupune existenţa ştiinţelor autonome care dispun deja de metode şi concepte proprii şi ea constituie o depăşire,o integrare a acestor ştiinţe pentru exploararea regiunilor de graniţă. Asupra analizei interdisciplinarităţii autorul a folosit bilanţul unor cercetări administrative din unele ţări europene care constau din răspunsuri date la un chestionar formulat de G. Timsit. Tot în cadrul acestei lucrări sînt analizate şi obiectivele interdisciplinarităţii în cercetarea administrativă:explorarea zonelor de frontieră şi al doilea presupune dezgheţarea cunoaşterii în materie de administraţie.

Despre caracterul interdisciplinar al ştiinţei administraţiei vorbeşte şi autorul A. Sîmboteanu în lucrarea sa, astfel, spune autorul că ştiinţa administraţiei are nevoie de o abordare multidimensională şi c㔺tiinţa administaraţiei este o ştiinţă social-politică,care are drept obiect studierea globală a activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, cu toate implicaţiile,relaţiile acesteia cu celelalte elemente ale sistemului social,în scopul realizării funcţiilor ce-i revin în cadrul sistemului social-global”.

Mihai Oroveanu face o analiză amplă a raportului dintre ştiinţa administraţiei şi alte discipline ştiinţifice: dreptul administrativ(juridicizarea activitaţilor administrative,colaborarea dintre aceste ştiinţe, dacă s-ar ignora problemele juridice s-ar ajunge la rezultate parţiale şi inexacte);ştiinţa politică (interdependenţa dintre ele,elaborarea de studiişi propuneri de îmbunătăţire a activităţii şi structurii activităţii statului); sociologia - relaţie elucidată prin analiza fenomenului administrativ de către sociologul român Traian Herseni; alte ştiinţe sociale ca:psihologia(clarificarea relaţiilor umane din interiorul Administraţiei) ;economia- (facilitează întelegerea unor fenomene specifice legate de probleme de prevedere,de buget);demografia- (pune la dispoziţie studii statistice despre colectivităţile umane)