Istoria Administrației Publice

Supplex Libellus Valachorum

Cele mai vechi acte de organizare politică ale ţării româneşti datează din secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Elemente de organizare politică se regăsesc în Aşezămintele lui Constantin Mavrocordat, din 1740 şi 1743, şi în "Pravilniceasca condică" tipărită în 1780 de către Alexandru Ipsilanti. Norme juridice importante se întâlnesc şi în Codul civil al lui Scarlat Calimah din 1817 şi Legiuirea Caragea din 1818. Aceste din urmă reglementări vizau, însă, mai ales raporturile de drept privat. Pe planul organizării politice sunt de semnalat şi o serie de Memorii elaborate de reprezentanţi ai boierimii, care propuneau reforme politice sau chiar programe de organizare politică a statului. Asemenea Memorii au fost adresate Rusiei şi Austriei în 1721, iar în 1771, supuse atenţiei împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei. Se avea în vedere în special emanciparea deplină a Principatelor de sub dominaţia Porţii Otomane. În Transilvania, în 1791, din iniţiativa unor episcopi români, este adresată împăratului Leopold al II-lea al Austriei cunoscuta petiţie denumită Supplex Libellus Valachorum, prin care se revendica egalitatea naţiunii române din punct de vedere politic, cu populaţia de alte naţionalităţi existentă în Transilvania.

Memoriul "Cărvunarilor"

O importanţă deosebită o are Programul de reforme elaborat de Tudor Vladimirescu, în 1821. Remarcabil este şi Memoriul "Cărvunarilor" din 13 septembrie 1822, pe care A. D. Xenopol l-a calificat ca fiind "cea dintâi întrupare a unei gândiri constituţionale în Ţările Române" şi "cea dintâi manifestare politică a cugetării liberale". Nicolae Iorga consideră, la rândul său, că ideile cuprinse în Constituţia "Cărvunarilor" au contribuit la "regenerarea noastră naţională". O opinie pozitivă cu privire la acest important document emite şi Dumitru Barnoschi, care estimează că "originile vieţii de stat moderne democratice se încheagă la noi în Constituţia moldovenească de la 13 septembrie 1822". Deşi Memoriul "Cărvunarilor" a fost în cele din urmă înlăturat, din cauza opoziţiei unei părţi a boierimii, el conţine o serie de idei valoroase ce au marcat dezvoltarea constituţională ulterioară. De pildă, este de remarcat recunoaşterea statutului de independenţă a Moldovei, care trebuia să devină acelaşi ca pe vremea lui Bogdan, înfiinţarea Sfatului obştesc (adunare reprezentativă) din care urmau să facă parte şi boierii de rang mai mic, până atunci înlăturaţi din funcţii importante. Proiectul mai prevedea garantarea dreptului de proprietate şi principiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică. Erau, totodată, inserate norme asemănătoare celor cuprinse în declaraţia franceză de drepturi cu privire la libertatea individului, erau garantate libertatea religioasă, egalitatea tuturor la dobândirea unor slujbe publice, menţionându-se că ocuparea funcţiilor trebuia să se facă "numai după meritul bunelor fapte şi după puterea vredniciei fiecăruia pentru slujba ce e să i se încredinţeze". Dovedind o concepţie novatoare, Constituţia "Cărvunarilor" tindea spre restrângerea puterilor domneşti, încredinţând dreptul de conducere efectivă a ţării Sfatului obştesc, organ reprezentativ.

Domnul exercita, împreună cu Sfatul obştesc, puterea supremă în conducerea ţării, în condiţiile prevăzute de pravilă. Alte dispoziţii importante priveau organizarea finanţelor ţării, preconizând un control al Sfatului obştesc şi atribuţiuni specifice pentru vistiernic. În ceea ce priveşte administraţia, erau stabilite măsuri pentru sancţionarea abuzurilor funcţionarilor care îşi încălcau îndatoririle. În privinţa armatei se preconiza ca oştile ţării să nu poată fi recrutate dintre străini, urmărindu-se crearea unei armate pământene etc.

Aceste prevederi, ca şi numeroase altele, denotă faptul că proiectul de Constituţie a "Cărvunarilor" anticipează din multe puncte de vedere o dezvoltare constituţională modernă, ce avea să se producă mai târziu în Principatele române. Este drept că proiectul de constituţie conţinea şi unele neajunsuri, printre care lipsa unor prevederi care să garanteze traducerea în realitate a unor libertăţi nou introduse, conferirea Domnului a unor atribuţii destul de largi etc. Considerat, în ansamblul său, el rămâne însă unul dintre cele mai importante proiecte constituţionale din ţara noastră, care denotă preocuparea pentru alcătuirea unei constituţii moderne.

Regulamentele Organice

Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Muntenia şi în 1832 în Moldova, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol, au consfinţit o puternică influenţă a Rusiei în Principatele române. Cu toate criticile care se aduc acestui document, nu poate fi ignorat faptul că el a consacrat pentru prima oară principiul separaţiei puterilor şi a favorizat dezvoltarea noilor relaţii economice. De fapt, el a înlocuit arbitrariul puterii domnitorilor şi a introdus norme şi instituţii moderne de organizare a statului. Regulamentele organice integrează astfel proiectele anterioare de organizare a vieţii statale, iar sub acest nume modest, ele reprezintă, în opinia lui Nicolae Iorga, o adevărată Constituţie.

Influenţa Revoluţiei franceze a fost deosebit de puternică în Ţările Române, unde aspiraţiile de unitate şi emancipare naţională, coroborate cu marile idei ale Revoluţiei franceze, s-au regăsit în documentele programatice ale Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească.

Dorinţele partidei naţionale

În Moldova, "Dorinţele partidei naţionale", document iniţiat de Mihail Kogălniceanu, propune un adevărat program de reglementări democratice, printre care: desfiinţarea rangurilor şi privilegiilor personale sau acordate prin naştere, egalitatea tuturor în privinţa impozitelor, desfiinţarea robiei, a privilegiilor boierilor şi împroprietărirea ţăranilor, egalitatea drepturilor civile şi politice, adunarea obştească compusă din toate stările societăţii, domn ales din toate stările societăţii, responsabilitatea miniştrilor şi a tuturor funcţionarilor publici, libertatea individului şi a domiciliului, instrucţiunea egală gratuită pentru toţi românii, desfiinţarea pedepsei cu moartea şi a bătăii, neamestecul domnitorilor în activitatea instanţelor judecătoreşti etc.