Portugalia și Finlanda ca republici în care președintele se alege prin sufragiu universal direct. studiu comparativ asupra instituțiilor prezidențiale din cele două țări

Scurt istoric

În Evul Mediu, regatul suedez a cucerit Finlanda şi s-a ocupat de creştinizarea acesteia.

Aşezarea geografică a Finlandei, între Rusia – la est şi Suedia – la vest, a jucat un rol important in istoria ţării. În anii 1000, Suedia şi Rusia au declanşat o bătălie pentru Finlanda. Suedia a obţinut controlul în 1100 şi 1200, dar conflictul dintre Suedia şi Rusia pentru posesiunea Finlandei a continuat sute de ani. Astăzi, limba suedeză este, alături de finlandeză, limba oficială. Rusia a deţinut controlul asupra ţării între 1809 şi 1917, când Finlanda şi-a declarat independenţa şi devenit republica cu preşedinte şi Parlament. În timpul celui de-al Doilea război Mondial (1939– 1945) , Finlanda a luptat de două ori cu Uniunea Sovietică (formată sub conducerea Rusiei în 1922 şi dizolvată în 1991). În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus.

În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluţia bolşevică, Finlanda şi-a declarat independenţa. Dezacordurile despre viitorul politic al ţării au condus la un război civil între Roşu şi Alb. Albii au câştigat. Independenţa Finlandei a fost recunoscută în 1918.

Războiul civil din Finlanda a fost un conflict între forţele "roşiilor" (punaiset) (social-democraţii aliaţi cu comuniştii finlandezi) şi cele ale "albilor" (valkoiset) aflate sub comanda Senatului conservator, care în toamna precedentă reuşise formarea unui guvern de unitate naţională, care avea ca scop menţinerea status quo-ului, (să menţină independenţa şi monarhia constituţională).

Finlandezii folosesc mai multe nume pentru acest conflict: vapaussota (războiul pentru libertate), kansalaissota ori sisällissota (războiul civil), luokkasota (războiul de clasă), punakapina (rebeliunea roşie), torpparikapina (războiul meşteşugarilor), veljessota (războiul între fraţi), sau chiar şi vallankumous (revoluţie) . Deşi toate aceste nume reflectă într-un fel sau altul realitatea istorică, sunt cu toate încărcate de semnificaţii propagandistice.

Războiul civil şi războiul în continuare sunt două dintre cele mai controversate şi încărcate emoţional evenimete din istoria modernă a Finlandei. Aceste două conflicte sunt văzute ca două puncte de cotitură a soartei finlandeze, amândouă având o uriaşă influenţă asupra politicii interne şi celei externe.

În 1939, în virtutea acordurilor Molotov-Ribbentrop, URSS a emis un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu prin tratatul de la Paris din 1947, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice.

Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995.

În Finlanda funcţia de preşedinte a fost instituită prin Constituţia din 1919, dar alegerea prin sufragiu universal direct cu majoritatea absolută a voturilor exprimate, în două tururi de scrutin, a fost instituită din 1994.

În Finlanda, stat unitar, nivelul de bază este prezent pentru 460 de comune, reunite în 356 de organisme de cooperare internaţională şi o comunitate urbană - Helsinki. Nu are nivel departamental în schimb are un nivel regional pentru provincia autonomă Aland.

Despre istoria Portugaliei se poate spune că reprezintă exemplul tipic de mărire şi decădere al unei naţiuni. Dacă ne gândim că o ţară atât de mică a fost una dintre marile puteri mondiale în secolele XV şi XVI, ajungând să deţină cu titlu de colonie un teritoriu imens precum cel al Braziliei, şi devenind apoi doar o anexă a Regatului Spaniei, avem într-o oarecare măsură imaginea trecutului zbuciumat al acestei ţări. Interesant este că teritoriul său european a rămas între limite aproximativ constante de-a lungul secolelor, doar statutul ei schimbându-se în timp. Istoria sa este indestructibil legată de ocean, comerţul, industria şi ridicarea sa la statut de imperiu având în spate vecinatatea Atlanticulului.