Recenzie - Thomas Woodrow Wilson

Thomas Woodrow Wilson (28 decembrie 1856 - 3 februarie 1924), cel de-al 28-lea presedinte al Statelor Unite ale Americii, s-a nascut in Staunton, Virginia, intr-o familie cu radacini irlandeze. Deoarece tatal a fost preot presbiterian, iar mama, fiica unui preot presbiterian, Woodrow a fost crescut intr-o atmosfera pioasa si academica. Si-a petrecut un an la Colegiul Davidson in Carolina de Nord, dupa care s-a transferat pentru urmatori 3 ani la Princeton unde si-a luat diploma de bacalaureat in 1879, devenind un membru al fratiei Phi Kappa Psi. Incepand din al doilea an, a citit multa filosofie politica si istorie. Wilson l-a numit pe parlamentarul britanic Henry Lucy ca inspiratia sa de a intra in viata publica. A fost membru activ al Societatii Americane de discutii Whig-Cliosophic si a organizat o societate separata de dezbateri: Liberal Debating Society.

In 1879, Wilson a urmat facultatea de drept la Universitatea din Virginia, pentru un an. Desi nu a absolvit niciodata, in timpul acestui an s-a implicat foarte mult in clubul Virginia Glee Club si in societatea literara si de dezbateri Jefferson, fiind presedintele societatii. Sanatatea sa subreda l-a obligat sa se retraga, plecand acasa in Wilmington, Carolina de Nord unde si-a continuat studiile.

In ianuarie 1882, a inceput prima practica in drept in Atlanta. Unul dintre colegii sai de la Universitatea Virginia, Edward Ireland Renick, l-a invitat sa i se alature ca partener. Wilson i s-a alaturat in mai 1882. Pe 19 octombrie 1882, s-a aratat la curtea de justitie in fata Judecatorului George Hillyer pentru a da testul pentru Barou, test pe care l-a trecut cu usurinta. Competitia a fost acerba desfasurandu-se intre 143 de avocati. Doar cu cateva cazuri care sa il tina ocupat, Wilson s-a demotivat.

In plus, Wilson a studiat dreptul pentru o eventuala intrare in politica, dar a descoperit ca nu putea sa continue studiile guvernului simultan cu studiile de avocatura necesare pentru a ramane expert. In aprilie 1883, Wilson a aplicat la noua Universitate John Hopkins pentru a studia pentru Ph.D. in istorie si stiinte politice. A terminat aceasta universitate in 1886 cu lucrarea de doctorat : “Congressional Government: Un studiu al Politicii Americane” in care realiza o comparatie intre sistemul politic american si cel britanic, propunand restrangerea competentelor Congresului pana la stabilirea unui echilibru intre guvern si puterea legislativa.

A urmat o prestigioasa cariera universitara: profesor timp de 3 ani la Colegiul Bryn Mawr, 2 ani la Colegiul Wesleyan, iar apoi profesor de economie politica si jurisprudenta la Princeton unde este ales presedinte al acestei Universitati in 1902.

Ca presedinte al Universitatii Princeton, Wilson a devenit foarte cunoscut pentru ideile sale de reformare a educatiei. A vrut sa schimbe sistemul de admitere, sistemul pedagogic, sistemul social, chiar si modul de organizare arhitecturala a campusului. A crescut personalul facultatii de la 112 la 174 de profesori excelenti, alesi personal. Liniile de ghidare ale curiculumului pe care l-a dezvoltat s-a dovedit foarte important pentru inovatiile din cadrul educatiei superioare.

Dar Wilson era un ganditor care avea nevoie sa actioneze. Asa ca a intrat in politica ca guvernator in statul New Jersey intre 1911-1913 distingandu-se inca o data ca reformator.

Wilson a castigat alegerile prezidentiale in 1912 cand William Howard Taft si Theodore Roosevelt au impartit votul republican. A castigat cu marea majoritate a Colegiului Electoral dar cu numai 41,8% din votul popular. La preluarea mandatului si-a propus sa instituie reformele pe care le subliniase in cartea sa “Noua libertate”, incluzand schimbarea taxelor, revizuirea sistemului bancar, verificarea monopolurilor si a reclamelor frauduloase, interzicerea practicilor comerciale neloiale, si asa mai departe. A tinut prima conferinta de presa prezidentiala moderna, pe data de 15 martie 1913, in care reporterilor le-a fost permis sa-i puna intrebari.

Wilson, nascut in Virginia si crescut in Georgia, a fost primul sudic care a fost ales ca presedinte de la Abraham Lincoln in 1860 si primul sudic din Casa Alba de cand Andrew Johnson a plecat in 1868. Wilson a avut o baza puternica de suport in sudul alb. A fost primul democrat ales ca presedinte dupa Grover Cleveland in 1892. Urmatorul democrat ales a fost Franklin D. Roosevelt in 1932.

Wilson a securizat transferurile Rezervei Federale in 1913. A abordat un plan care fusese gandit de republicanii conservatori, condusi de senatorul Nelson W. Aldrich, si a lucrat cu majoritatea democratic in Congres pentru a elimina o bacnota compromisa.

Wilson a trebuit sa gaseasca o cale de mijloc intre cei care sustineau planul lui Aldrich si cei care i se opuneau, incluzand puternica aripa populista a partidului Democratic, condus de William Jennings Bryan, care a denuntat bancile private si Wall Street-ul. Ei vroiau o banca care sa fie controlata de guvern si care sa imprime bani oricand vroia Congresul. Planul de compromis, bazat pe planul Aldrich dar sponsorizat de Congresmenii democrati Carter Glass si Robert Owen, le dadea bancilor private un anumit nivel de influenta asuprea Rezervei Federale, dar facandu-le pe plac populistilor prin pasarea controlului intr-un consiliu public. Acest Consiliu de Guvernatori includea membrii desemnati de presedinte si aprobati de Congres care depaseau membrii consiliului selectati de bancheri. In plus, Wilson i-a convins pe suporterii lui Bryan ca datorita Rezervei Federale, notele erau obligatii ale guvernului, planul implinindu-le cererile. Planul lui Wilson a organizat de asemenea Rezerva Federala in 12 dstricte. Acest lucru a fost facut in felul acesta pentru a slabi influenta puternicelor banci din New York, lucru cerut de aliatii lui Bryan din Sud si Vest. Aceasta descentralizare a fost un factor cheie in castigarea suporterilor Congresmenului Glass. Planul final a fost ratificat in decembrie 1913.