Relația administrație publică - ONG

Parteneriatul este modalitatea, formala sau informala, prin care doua sau mai multe parti decid sa actioneze împreuna pentru atingerea unui scop comun.

Tipurile de parteneriat pot fi inventariate în functie de diverse criterii, ce pot fi considerate simultan sau independent, generând o tipologie relative complexa.

Astfel, considerând existenta personalitatii juridice, parteneriatele pot avea un caracter formal sau informal. Parteneriatul informal se poate stabili atunci când scopul este suficient de specific, iar atingerea sa nu este o problema, partile fiind structuri de tip similar, cunoscându-se si, eventual, lucrând deja împreuna anterior. În cazul unor sarcini mai complexe sau de termen lung, ori când partenerii sunt structuri de tip diferit (ONG-uri si structuri ale administratiei publice, ONG-uri de nationalitati diferite de

exemplu), parteneriatul tinde sa fie formalizat.

Un alt criteriu pentru clasificarea parteneriatelor ar fi tipul obiectivului urmarit. Astfel pot fi întâlnite parteneriate de reprezentare: federatii, uniuni, consilii, aliante, forumuri, coalitii, etc. respectiv, parteneriate operationale ce presupun existenta unor proiecte concrete ca motiv al asocierii.

Parteneriatul, ca modalitate, formalizata sau nu, prin care doua sau mai multe parti decid sa actioneze împreuna pentru atingerea unui scop comun, nu este un scop în sine, ci este un instrument

Parteneriatele se pot constitui pe termen lung sau scurt, cu sau fara finantare. Dupa tipul obiectivului urmarit, pot fi întâlnite parteneriate de reprezentare, cum sunt: federatiile, uniunile, consiliile, aliantele, forumurile, coalitiile, etc., respectiv, parteneriate operationale ce presupun existenta unor proiecte concrete ca motiv al asocierii.

Într-o relatie de parteneriat, partile nu trebuie neaparat sa fie considerate ca fiind egale, ci este important ca ele sa fie tratate ca fiind pe pozitii egale, deoarece parteneriatul nu poate fi construit pe o relatie de subordonare.

Altfel spus, într-o relatie de parteneriat, puterea de decizie poate sa fie împartita între parti în mod egal sau proportional cu contributia adusa de fiecare parte

Experientza practica acumulata timp de decenii in tarile Uniunii Europene si de cativa ani in Romania arata ca parteneriatul dintre organizatiile neguvernamentale si autoritatile publice locale reprezinta abordarea optima in vederea identificarii si rezolvarii problemelor cu care se confrunta comunitatile, indifferent de gradul lor de marime.

Desi organizatiile neguvernamentale sunt interesate de consolidarea relatiilor cu celelalte institutii dezvoltarea colaborarii inter-sectoriale este restrictionata de nivelul redus de dezvoltare al abilitatilor si resurselor tuturor institutiilor implicate.consolidarea relatiilor cu administratia publica si cu mediul de afaceri conditioneaza abordarea intersectoriala eficienta in probleme de dezvoltare social-economica.

Relatia cu administratia locala este dependenta de capacitatea organizatiei de a a valorifica prioritatile identificate in cadrul procesului de aderare la UE ; formare abilitatilor ,atiudinilor si practicilor functionarilor publici in relatia cu organizatiile neguvernamentale.

O cooperare intrasectoriala mai intense asigura satisfacerea intereselor si nevoile comunitatii prin:

1. gruparea in coalitii si retele

2. integrarea aspectelor de lucru in planificarea organizationala

3. promovarea cazurilor de success in functionarea de organizatii –retea

Pe de alta parte ,austeritatea ce se manifesta in accesarea resurselor disponibile si lipsa unei culture a cooperarii determina o manifestare evidenta a individualismului la nivelul demersurilor organizatiilor neguvernamentale.Schimbarea acestui tip de atitudine in favoarea unui comportament mai deschis spre cooperarea,conditioneazadezvoltarea unor capacitate esentiale pentru sector. Avantajele colaborarii intre organizatiiile neguvernamentale si administratia publica in rezolvarea problemelor comunitatii au fost recunoscute si inventariate de catre ambele parti.

Într-o relatie de parteneriat, partile nu trebuie neaparat sa fie considerate ca fiind egale, ci este important ca ele sa fie tratate ca fiind pe pozitii egale, deoarece parteneriatul nu poate fi construit pe o relatie de subordonare.

Altfel spus, într-o relatie de parteneriat, puterea de decizie poate sa fie împartita între parti în mod egal sau proportional cu contributia adusa de fiecare parte.

Un studiu efectuat in Romania de catre oficiul pentru Relatia Guvern- ONG din anul 1998 arata faptul ca administratia este avantajata dupa urma colaborari cu ONG-urile mai ales in domenii ca: “Identificarea problemelor si nevoilor” ; Promovarea participarii civice ; Atragearea de expertiza si Atragearea de resurse financiare”.

În procesul de identificare si rezolvare a problemelor comunitatii, organizatiile neguvernamentale sunt considerate ca "alternative" la solutiile administratiei publice.

Comunitatile nu sunt puse în situatia de a alege între modelul de dezvoltare propus de administratia publica si unul propus de organizatii, pentru simplul motiv ca organizatiile nu pot lansa o asemenea oferta . Modul de actiune al organizatiilor poate reprezenta un

model de abordare a problemei, nu neaparat singurul si nu neaparat cel mai bun, dar cu certitudine eficient prin prisma raportului investitie/efect. Insa asta nu inseamna ca ONG-urile vor face treaba administratiei publice ele raman doar un mod de actiune complementar activitatii administratiei prin care comunitatea se autoresponsabilizeaza fata de rezolvarea propriilor probleme.

Cooperarea cu autoritatile locale reprezinta o prioritate pe agenda ONG-urilor atat la nivel local in termen de activitati commune cat si la nivel national prin stabilirea cadrului efectiv pentru dialog si parteneriat la nivel local.