Statul, instituție centrală a sistemului politic

STATUL, INSTITUŢIE CENTRALĂ A SISTEMULUI POLITIC.

CONCEPTUL DE STAT

Pentru început putem spune cã existã numeroase definiţii ale statului , el fiind considerat un produs istoric şi nu o formã de putere naturalã sugerând multora a fi o entitate de persoane, o instanţã administratorie etc , însã în cele ce urmeazã voi reaminti una din acele definiţii.O astfel de definiţie despre stat spune urmãtoarele cã “ statul reprezintă principala instituţie a sistemului politic, deoarece prin intermediul său se realizează elementele esenţiale ale organizării şi conducerii societăţii ”

Conceptul de stat a fost dezbãtut încã din antichitate creând mari controverse între critici.Fiecare critic a definit statul într-un fel sau altul de aceea vom regãsi câteva citate mai jos depre pãrerea câtorva critici despre conceptul de stat , astfel:

-Oppenheimer¹, concepe statul ca “un organism politic impus de către un grup de învingători, pentru a se apăra de revoltele interioare şi atacurile din afară, urmărind exploatarea economică a învinşilor de către învingători” ;

-Montesquieu² , spune cã “ statul este înfăţişat, şi se prezintă ca o instituţie naturală şi centrală bazată pe legi şi structurată pe trei elemente ale puterii: legislativă, executivă şi judecătorească “ ;

-Pentru Max Weber statul este „o întreprindere politică având caracter instituţional în care conducerea administrativă revendică cu succes, în aplicarea reglementărilor, monopolul constrângerii fizice legitime“.³

-J.J.Rousseau4 defineşte statul ca “ o putere contractuală, legitimată printr-un contract social, adică o organizaţie politică separată de societate, căreia i se cedează o parte din drepturile comunităţii pentru a sluji comunitatea” ;

-Im. Kant (1724-1804), care înţelege statul ca “ o grupare de oameni supuşi regulilor de drept “;Filosoful german avea în vedere numai latura juridică, dar nu şi pe cea politică a statului;5

-“marxismul, în secolul al XIX-lea concepe statul ca un instrument de dominaţie a unei clase sociale asupra alteia – propunând în acest sens necesitatea trecerii de la statul dictaturii proletariatului, conceput ca ultimă formă de stat cu caracter de clasă, necesar pentru a se trece la statul întregului popor, respectiv la desfiinţarea statului ca instrument de clasă - iar timp de câteva decenii (între 1917-1989) s-a „consumat” experienţa statului dictaturii proletariatului, statului democraţiei populare şi a statului întregului popor, variante întreţinute de concepţiile marxist-leniniste, în fond voluntariste, himerice.”6

1.Oppenheimer , în lucrarea „Statul, originile sale şi apariţia sa” (1913)

2. Montesquieu (1689-1775), în lucrarea “Despre spiritual legilor” , (1748)

3.Max Weber curs domn profesor Mihai Mica

4.J.J.Rousseau (1712-1778), în lucrarea „Contractul social” (1762)

5.Im. Kant curs domn profesor Mihai Mica

6. curs domn profesor Mihai Mica

De-a lungul timpului s-au formulat o serie de teorii legate de geneza şi funcţiile statului , dintre care voi amintii doar câteva cum ar fi :

-teoria teocratică, care conferă statului o origine divină, de unde rezulta şi cerinţa ca respectul şi supunerea să fie considerate o îndatorire religioasă.

-teoria psihologistă, care spune cã existenţa statului se leagã de existenţa a douã categorii de oameni în societate , astfel, unii sunt predestinaţi să conducă , iar alţii să fie conduşi ;

-teoria contractuală, spune cã statul a apărut pe baza unei înţelegeri între putere şi cetăţeni, ca o necesitate naturală;

-teoria violenţei, spune cã statul a apărut ca rezultat al stărilor conflictuale dintre oameni, în care cei învingãtori îi subordona pe cei învinşi.

Statul este o formă specifică de organizare politică a societăţii care se referă la teritoriu, populaţie, mod de organizare politică, viaţă spirituală, structură comunitară etc.Apariţia statului a avut la bazã o serie de factori principali precum divizia socialã a muncii care era legatã de apariţia agriculturii, evoluţia triburilor şi uniunilor de triburi prin creşterea lor numericã şi diferenţierea socialã.Astfel apariţia statului este strâns legatã de aceste principii , deoarece mai întâi statul a fost o organizare politicã a triburilor , ca mai apoi sã devinã principalul mod de organizare politicã a acestora.Însã în epoca modernã statul devine modul de organizare politicã a naţiunilor.

TRĂSĂTURILE ŞI FUNCŢIILE STATULUI

Statul este o instituţie politicã cu grad înalt de organizare şi structurare , astfel cuprinzând puterea legislativã , executivã şi judecãtoreascã.Statul este împãrţit în diferite instituţii dupã cum urmeazã: parlament , guvern , ministere , administraţii , partide politice etc.

Statul poate sã aparã pe deoparte ca ansamblu de instituţii investite prin Constituţie cu prerogative de putere şi pe de altã parte ca un fenomen social având drept rezultat organizarea şi coeziunea unei colectivitãţi umane localizatã spaţial şi temporar.Elementele constitutive ale unui stat sunt dupã cum urmeazã teritoriul , populaţia şi puterea politicã suveranã.Statul îşi exercitã asupra teritoriului sãu suveranitatea exclusivã şi deplinã.Suveranitatea statului asupra teritoriului naţional are caracterul unei puteri publice exercitatã continuu şi care este suprapusã dreptului de proprietate.