Agenda Lisabona - planificarea eșecului

Introducere

In anul 2000 la Summit-ul de la Lisabona, sefii de state si guverne din UE au produs un plan stufos si ambitios dar utopic prin care UE in decurs de 10 ani urma sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume si care, mai mult decat atat, in aceasi timp sa sustina o crestere economica sanatoasa si sa produca o coeziune sociala si mai puternica.

Nicole Fontaine proclama atunci nici mai mult nici mai putin ca: “Europeans are now looking to this European Council meeting to give shape to a social Europe. They are scandalized by untrammeled capitalism whose relocations, social dumping, ruthless exploitation of the disparities between the social and fiscal legislation of the Member States and remorseless pursuit of profit at the expense of working men and women have a direct and traumatic impact on their lives, both as communities and as individuals”.

In Martie 2005 UE recunoaste ca performantele sunt lamentabile iar concluziile Comisiei sunt ca “Five years after the launch of the Lisbon Strategy, the results are mixed. It is essential to re-launch the Lisbon Strategy, to re-focus priorities on growth and employment” si adauga un nou motto: “Europe must renew the basis of its competitiveness, increase its growth potential and its productivity and strengthen social cohesion, placing the main emphasis on knowledge, innovation and the optimisation of human capital.” practic exact acealasi lucru pe care il zicea cu exact un an in urma in 2004 in exact acelasi oras si anume ca: “The Union set itself ambitious goals in March 2000. Four years later, the picture is a mixed one.() the pace of reform needs to be significantly stepped up if the 2010 targets are to be achieved.”

Ca urmare UE publica Green Paper ‘Entrepreneurship in Europe’ si ceva mai tarziu in 2008 are o ultima revelatie si produce Small Business Act (precedat totusi de European Charter for Small Enterprises in 2000) care in sfarsit recunoaste ceea ce era evident si anume rolul central al IMM-urilor in economie si pentru prima data vine cu o politica coerenta si un cadru.

In cele din urma in 2010 in fata evidentei esecului cvasi total al Agendei Lisabona 2000 UE vine cu o revizuire completa si anume Europa 2020 in care apar lucruri noi (cel putin in Europa) precum flexibilizarea codului muncii, revizuirea sistemelor de pensii si asigurari sociale.

De ce iau trebuit UE 10 ani pentru a intelege ceea ce era evident si sa descopere America (aproape la propriu)? De ce este posibil ca si acest plan sa esueze? Care sunt piedicile?

In cele ce urmeaza vom raspunde acestor intrebari si vom acoperi subiecte precum: criza, antreprenoriat, risc, competivitate, creativitate, mentalitate, educatie, inovatie/inventie si altele.

Spiritul antreprenorial si riscul

Departe de a prinde din urma SUA, economia UE pierde in continuare teren. Desi nu este un indicator absolut al bunastarii, CE noteaza ca in medie un american este cu 39% mai bogat decat un european in 2003 comparativ cu 37,5% in 2002 iar muncitorii europeni sunt in medie cu 20% mai putin productivi. CE estimeaza ca cresterea productivitatii este cu 50% mai mica decat in SUA. Concluzia CE este ca Agenda Lisabona a esuat si nu va prinde din urma SUA pana in 2010.

“EU, not catching-up anymore since the mid-70’s, has been lagging behind the US economy for more than two decades by an estimated 30 % gap in GDP per capita. The “American model”, made of flexibility, creativity and “risk-loving” culture often seems misunderstood or, better, underestimated in its complexity”

Atata vreme cat de exemplu 75% din tinerii absolventi de facultate in Franta vor sa lucreze la stat e greu de crezut ca Europa va deveni cea mai dinamica economie a lumii vreodata.

Antreprenoriatul este un factor major in inovatie, competitivitate si crestere economica. IMM-urile si antreprenorii joaca in rol central economia europeana. UE este hotarata sa sustina antreprenoriatul ca parte integranta a strategiei sale.

In ciuda adoptarii in 2000 a European Charter for Small Enterprises, UE nu a reusit sa reduca decalajul in PIB/capita cu SUA. Mai mult decat atat decalajul productivitatii muncii a crescut.Europa nu exploateaza la maximum potentialul antreprenorial si a esuat in incurajarea mai multor oameni de a deveni antreprenori.

Spiritul antreprenorial in Europa in general si in Romania in particular, este mult mai scazut decat in SUA. In timp de doar 40% din europeni declara ca ar fi interesati sa isi asume riscul pornirii unei afaceri in SUA acest procent este de 65%.

La prima vedere diferenta nu este chiar atat de mare insa parerea mea este ca diferentele sunt mult mai mari in sensul ca reflecta doar o intentie, lucru confirmat si de alt sondaj mentionat in acelasi document. Potrivit Eurobarometrului desi 47% din europeni spun ca prefera sa lucreze pe cont propriu doar 17% pun asta in practica.

Aversiunea europeana fata de asumarea riscului este un fenomen social si cultural intarit de oprobiul general care considera falimentul ca o stigma personala. Spiritul antreprenorial American vine din traditie si istorie si reflecta o tara imensa cu resurse naturale nelimitate si e cel mai bine definit pe scurt in indemnul “Go West, Young Man”

Fenomenul aversiunii la risc joaca in rol decisiv daca o tara sau cultura incurajeaza ideea de a porni o afacere pe cont propriu decat o slujba sigura intr-o organizatie. Acest concept definit de catre Gert Hofstede se numeste ‘Uncertainty Avoidance Dimension’ si descrie gradul de toleranta in fata situatiilor ambiguee. Tarile cu index mare in aceasta privinta sunt Italia, Franta, Grecia, Portugalia precum si Romania.