Comunitățile Europene

Există motive care recomandă o asemenea soluţie (în afara celor doc¬trinare, deja expuse): existenţa, la nivelul Comisiei, a unui aparat ad¬ministrativ mult superior Consiliului si caracterul permanent al aces¬tuia^.

Comisia are, deci, competenţe executive datorită caracterului per¬manent şi a resurselor materiale şi umane proprii.

Competenţele bugetare ale Comisiei

Comisia nu are doar competenţe formale (adică, capacitatea de a adopta acte normative, propuneri de acte normative etc), ci şi materia¬le (de exemplu, fin?.:.ciare) pentru a căror îndeplinire face propuneri de acte normative sau execută — prin decizii administrative concrete — pe cele aprobate de alte instituţii.

Comisia este competentă, conform art. 78, 203 şi 177 TCECA, TCE şi TCEEA, să prezinte Consiliului, pentru aprobare, antc-proicctul dc buget. Data limită până la care Comisia trebuie să facă aceasta este 1 septembrie, ceea ce înseamnă că fiecare instituţie trebuie să elaboreze şi să predea Comisiei, înainte de 1 iulie, situaţia cheltuielilor prevăzu¬te a se efectua în anul următor. O dată aprobat bugetul de către Consi¬liu şi PE, Comisia, conform art. 78, 205 şi 179 TCECA, TCE şi TCEEA, este responsabilă de execuţia acestuia.

în plus, conform art. 203.9 TCE şi art. 177.9 TCEEA, Comisia sta¬bileşte, după ce s-a consultat cu Comitetul de Politică Economică, rata maximă de creştere a CNO, adică creşterea maximă a cheltuielilor care nu sunt impuse de aplicarea şi dezvoltarea dreptului comunitar. Aceas¬tă creştere maximă se calculează de către Comisie în funcţie de evo¬luţia PIB-ului comunitar de-a lungul anului anterior. Creşterea avută în vedere se comunică, de către Comisie, instituţiilor comunitare înainte de 1 mai pentru ca acestea să o aibă în vedere la calcularea cheltuieli¬lor pentru următorul an.

In fine, conform art. 78.5, 205 şi 179bis TCECA, TCE şi TCEEA, Comisia trebuie să prezinte Consiliului şi PE „Darea de Seamă asupra exerciţiului financiar încheiat" cât şi o „Balanţă financiară" cuprinzând activul şi pasivul Comunităţilor Europene.

Competenţele internaţionale ale Comisiei

Comisia arc competenţe formale în ceea ce priveşte relaţiile inter¬naţionale. Adică, Comisia face propuneri care, ulterior, pot deveni acte normative. în plus, Comisia are rolul de reprezentare a Comunităţilor Europene în faţa statelor membre, a statelor terţe şi a organizaţiilor in¬ternaţionale.

Conform art. 211 TCE şi 185 TCEEA, Comisia reprezintă Comu¬nităţile Europene în fiecare stat membru. Art. 229 TCE recunoaşte Co¬misiei competenţa în stabilirea relaţiilor Comunităţilor Europene cu ONU, organismele acesteia şi GATT cât şi cu toate organizaţiile inter¬naţionale, în fine, art. 199 TCEEA recunoaşte Comisiei aceleaşi com¬petenţe, iar art. 93 TCECA prevede aceleaşi competenţe, limitându-le. însă. la ONU şi OECE (OECD. acum,.

în afara acestei competenţe de reprezentare externă. Comisia — con¬form art. 228 TCE — recomandă Consiliului realizarea de acorduri cu terţe state sau organizaţii internaţionale. O dată aprobată de către Con¬siliu începerea negocierilor, Comisia este cea care le duce la capăt (în baza mandatului Consiliului şi în consultare cu Comitetele Speciale ale Consiliului, formate în acest scop). La încheierea negocierilor, Comi¬sia face propunerea de Acord pe care Consiliul îl aprobă, prin majori¬tate calificată sau unanimitate, cu Aviz.ul prealabil al PE. Chiar în ca¬zul în care Comisia nu semnează Acordurile internaţionale ale Comu¬nităţilor Europene, rolul ei este important deoarece:

semnatarul (Consiliul) se pronunţă asupra unei propuneri de Acord făcute de către Comisie;

negocierile care duc la Acord sunt gestionate de Comisie.

Procesul decizional al Comisiei

Organizare şi colegialitate

în dreptul primar aproape că nu există referiri la forma de adopta¬re a acordurilor Comisiei. Putinele referiri care există se întâlnesc la art. 162, 163 TCE. 131-132 TCEEA şi 13-16 TCECA unde se semna¬lează că este Comisia cea care îşi stabileşte Regulamentul Interior şi că acordurile interne vor fi adoptate prin majoritate. Referirea la adopta¬rea prin majoritate a acordurilor face parte, la rigoare, din principiile generale, adică auto-organizarea şi colegialitatea Comisiei.

în baza acestor articole, înalta Autoritate şi Comisiile CEE şi CEEA şi-au adoptat propriile Regulamente, o dată cu Tratatul de Fuziune Re¬gulamentul CEE fiind transformat, cu mici modificări, în cel al Comi¬siei141.

Prin ..Regulamentul Comisiei" nu înţelegem „Regulamentul" de¬scris la art. 189 şi 161 TCE şi TCEEA142, ci un act intern care garan¬tează eficacitatea şi coerenţa activităţii Comisiei. Concret, se referă la forma de repartizare a activităţii între diferitele organisme ale Comisiei şi la forma de adoptare a acordurilor de către aceasta.

Acordurile se adoptă în formă „colegială", adică de către toţi mem¬brii Comisiei, indiferent despre ce sector este vorba. Având în vedere

că avem 20 de Comisari, după aderarea Austriei, Finlandei şi Suediei, un acord poate Fi adoptat în Comisie cu 11 voturi favorabile.