Consiliul de miniștrii

Ideea unei Comunităţi europene nu este nouă, statele şi cetăţenii Europei subliniind de-a lungul timpului, în diferite forme şi prilejuri, necesitatea strângerii rândurilor, pe baza unor tradiţii şi valori comune, în faţa unor provocări diverse, începând de la spectrul unor conflicte armate şi terminând cu necesitatea armonizării dezvoltării economice şi sociale.

Instituţiile Uniunii Europene au fost create pentru a da expresie unei apropieri din ce în ce mai reale a naţiunilor europene, în cadrul unei cooperări mai strânse ca niciodată. Pe măsură ce responsabilităţile uniunii s-au lărgit, instituţiile Uniunii Europene s-au dezvoltat, devenind mai numeroase.

Istoricul Consiliului de Miniştrii

“Consiliul de Miniştrii a apărut pe cale convenţională, prin tratatele institutive, având, la început, denumiri diferite: Consiliul Special al Miniştrilor Ttratatul instituind C.E.C.A.) şi Consiliu (Tratatele de la Roma, instituind C.E.E. şi EURATOM) ” .

Consiliul Uniunii Europene mai este cunoscut şi sub denumirea de Consiliul de Miniştrii, neavând până în prezent echivalent în lume. În cadrul său statele membre stabilesc obiectivele uniunii, realizează coordonarea politicilor naţionale şi rezolvă diferendele dintre diferitele instituţii naţionale cu cele din alte state ale uniunii şi stabilesc cadrul normativ general pentru uniune.

Consiliul este o instituţie ce are atât caracteristicile unei instituţii supranaţionale cât şi pe cele ale unei organizaţii interguvernamentale, luând decizii în unele probleme, prin vot majoritar, dar în altele fiind necesară unanimitatea.

În cadrul procedurilor, practicilor, normelor şi obiceiurilor şi chiar în cazul disputelor ce au loc în cadrul său, Consiliul Uniunii Europene se bazează pe solidaritatea şi încrederea reciprocă a membrilor săi, ceea ce este cu totul rar în relaţiile dintre state.

În literatura noastră de specialitate nu este consacrată o terminologie unitară privind denumirea acestei instituţii şi de aceea se pot ivii unele confuzii. Consiliul de Miniştrii al Uniunii Europene nu trebuie confundat cu Consiliul de miniştrii naţional sau cu Consiliul European care are în compunere şefii de stat şi de guvern ai statelor membre ale Comunităţilor europene.

Echipele guvernamentale din fiecare stat membru îşi trimit reprezentanţii în acest Consiliu, unde reprezintă în special interesul statului respectiv.

După unificarea instituţiilor, prin tratatul de la Bruxelles (1965) - cu¬noscut în doctrină sub denumirea de Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică - poartă denumirea de Consiliu.

Tratatul asupra Uniunii Europene consacră pentru instituţia cu atribuţii decizionale, terminologia de "Consiliul Uniunii Europene".

Constituirea Consiliului de miniştrii al U.E.

Consiliul de Miniştrii este format din miniştrii delegaţi, reprezentanţi ai guver¬nelor statelor membre.

Tratatul de la Mastricht abrogă art. 2 şi 7 din Tratatul de fuziune al Comunităţilor Europene cu privire la Consiliu şi inserează în fiecare tratat dispoziţii comune care reglementează organizarea şi funcţionarea Consi¬liului Uniunii Europene. Conform acestor reglementări "Consiliul este format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru, la nivel ministerial, abilitat să angajeze guvernul acestui stat" .