Dreptatea la Platon așa cum apare ea în republică

“Platon nascut într-o familie aristocratica, la Atena sau pe insula Egina, având ca tata pe Ariston (descendent al regelui Codros) si mama Perictione (dintr-o familie înrudita cu Solon). Numele de nastere Aristocles; Platon a fost o porecla primita datorita pieptului sau lat. Copilaria este marcata de razboiul peloponesiac si luptele civile între democrati si aristocrati. La 20 de ani devine discipol al lui Socrate si a ramas alaturi de el vreme de 8 ani, pâna la moartea acestuia. Înclinatiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înnabusit si s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.e.n.) nu a putut fi de fata, fiind bolnav. Condamnarea nedreapta a maestrului l-a îndemnat sa-l reabiliteze (Apologia lui Socrate) dialogurile de tinerete poarta marca puternica a filosofiei socratice. Refugiat o vreme la Megara, se bucura de prezenta lui Euclid, alt discipol al lui Socrate. Realizeaza mai multe calatorii: Egipt – se familiarizeaza cu matematica; Cirene – intra în legatura cu matematicanul Teodor; în coloniile din Italia de Sud – face cunostinta cu pitagoreicii; în Sicilia, la Siracuza – invitat de tiranul Dionysios cel Batrân. O traditie îndoielnica spune ca Dyonisios cel Batrân l-a vândut pe Platon ca sclav în Egina deoarece îi considera suparatoare prezenta, dar prietenii l-au cumparat si eliberat din sclavie. Acest fapt ar putea explica hotarârea lui Platon de a se retrage din politica si de a deschide o scoala filosofica la Atena, lânga gimnaziul închinat lui Heros Akademos, de unde si numele Academia. Organizarea scolii era asemanatoare societatilor pitagoreice, cu o ierarhie bine structurata. Scoala va functiona aproape 1000 de ani; unul dintre obiectivele cele mai importante fiind acela de a contribui la pregatirea politica a oamenilor politici. Academia lui Platon este închisa în 529 e.n. la ordinul împaratului Iustinian. Dupa ce împlinise deja 60 de ani, Platon a mai efectuat doua calatorii la Siracuza, în speranta de a-l influenta pe Dionysios cel Tânar pentru proiectele sale de reforma politica si filosofica. Din pacate proiectul esueaza definitiv. S-a stins din viata cum spune Cicero “cu condeiul în mâna””1.

Impulsul fundamental al filosofiei lui Platon insumeaza experienta sa sociala, inca de pe vremea cand era mic copil. El percepea orice schimbare sociala drept o corupere, degenerare sau decadere.

1. Notite biografice despre viata lui Platon http://wikipedia.org./

Platon era de parere ca legea destinului istoric, legea degenerarii, putea fi rupta prin vointa morala a omului, secondata de puterea acestuia de ratiune.

Una din ideile fundamentale ale lui Platon era aceea ca oricarui lucru obisnuit care nu este intr-un stadiu de decadere, ii corespunde un lucru perfect, care nu decade. Aceasta coceptie este perfecta si neschimbatoare, si este de obicei numita “teoria formelor si ideilor”, teorie care mai apoi avea sa devina ideea centrala a filosofiei lui Platon.

Mergand pe ideea ca Platon credea in faptul ca oamenii pot schimba cursul destinului prin vointa lor morala, noi il putem considera pe Platon un adevarat inginer social (arhitect social). El nu este preocupat de tendintele istorice ale omului. El este de parere ca omul e stapanul propriului sau destin si in concordanta cu dorintele si telurile noastre, noi am putea modela istoria dupa bunul nostrum plac, astfel practic rescriind-o. Inginerul social percepe baza stiintifica a politicii ca si pe o tehnologie sociala, in opozitie cu istoricii care o inteleg ca si o stiinta cu tendinte istorice invariabile.