Teoria Alegerii Raționale

Nţiuni şi concepteI :

Politic,politică, politici, politice, s.f., adj. .

1. s.f : Ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relaţiile, orientărileşi manifestările care apar între partide, între categoriişi grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acţiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interneşi externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acţiune.◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutareaşi rezolvarea treburilor statului.

2 . s.f : Tactică, (mod de) comportare (abilă) folosit(ă) de cineva pentru atingerea unui scop..

1. adj : Care aparţine politicii), care se referă la politică, de politică; politicesc1.◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetăţenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (şi, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care îşi desfăşoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1).♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viaţă politică.

2. adj : Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, şiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós,fr. politique.

În esenţă, este vorba despre faptul că politica are a face cu guvernarea unui stat, deci cu acele activităţi care urmăresc obţinerea puterii şi permit realizarea opţiunilor dorite prin intermediul statului.

Există însă şi o idee mai generală despre politică, uzuală în limba română: anume că politica priveşte capacitatea cuiva de a atinge un scop (printr-o anume dibăcie sauşiretenie). Ce înseamnă asta? Aparent, ideea este că politica va consta în utilizarea unor mijloace speciale; dar mai important este ceea ce se presupune: dacă atingerea scopului presupune dibăcie ori şiretenie, înseamnă că politica vizează în primul rând sfera relaţiilor noastre cu alţii: ea priveşte acele obiective pentru atingerea cărora trebuie să ţinem seama de interesele şi de acţiunile celorlalţi oameni. Acest ultim sens se regăseşte în mai toate definiţiile consacrate. De exemplu, în Merriam-Webster Dictionary, termenul politică (politics) are între sensurile sale pe următoarele:

1. -a) arta sau ştiinţa de a guverna; b) arta sau ştiinţa care se ocupă cu ghidarea şi influenţarea politicilor (policy) guvernamentale; c) arta sau ştiinţa care se ocupă cu câştigarea şi menţinerea controlului asupra guvernămării;

2. a) complexul tuturor relaţiilor dintre oamenii care trăiesc într-o societate; b) relaţiile sau comportamentul în cazuri particulare, în special aşa cum apar ele dintr-un punct de vedere politic.

*

Potrivit primului înţeles al politicii, ea vizează, în mod prioritar, sfera guvernării, dar există şi sensul mai general, potrivit căruia politica priveşte comportamenul oamenilor în relaţiile de putere între oamenii care formează o comunitate socială organizată, relaţii adesea conflictuale; într-un astfel de sens, trebuie avute în vedere acele situaţii în care interesele fie coincid, fie sunt diferite, chiar conflictuale.

Potrivit acestor configuraţii ale conceptului de politică, ştiinţa politică va putea privi, pe de o parte, guvernarea, dar şi, pe de altă parte, într-un sens mai larg – relaţiile ce se stabilesc în cadrul unei comunităţi sociale între membri care o compun, în procesul de realizare a scopurilor lor individuale şi a scopului colectiv al comunităţii.

Definiţiile de dicţionar au caracter istoric şi exprimă – pe de o parte – cultura comună specifică epocii şi – pe de altă parte, dominanta ideologică a culturii. Exemplu: în Dicţionarul explicativ al limbii române din 1984 găsim următorul sens al conceptului de politică: formă de organizareşi de conducere a unei comunităţi umane, de asigurare a ordinii interne etc. în scopul obţinerii dominaţiei unei clase asupra altora, al apărării intereselor economice ale clasei economiceşte dominanteşi al garantării securităţii externe; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relaţiile, orientărileşi manifestările ce apar între clase, între grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acţiune a unei clase, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interneşi externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acţiune.

Desigur, în activitate ştiinţifică referitoare la politică, cea mai mare parte a activităţii profesionale se referă la studierea activităţii de guvernare, a instituţiilor politice (instituţiile statului, partidele politice), comportamentului politic, proceselor electorale etc. În acelaşi timp, insă, în mod practic şi pe deplin justificat, în cadrul studiilor de specialitate, se manifestă tendinţa ca definiţiile date conceptului de politică să fie mai ample şi mai diverse decât cle de dicţionar, astfle încât acestea să nu limiteze la guvernare, la arta şi/sau ştiinţa de a guverna, de a produce şi a influenţa deciziile politice, de a accede la şi a exercita actul de guvernare. Aşa se întâmplă, spre exemplu, atunci cănd politica este studiată din perspectiva teoriei alegerii raţionale.

Alte abordări de interes:

1. Politica în sens de distribuţie sau alocare a resurselor sociale - “cine ce obţine, când şi cum” (Lasswell).

2.Politica în sens de putere: “Politica” poate fi cel mai bine caracterizată drept utilizarea sub constrângere a puterii sociale. (Ceea ce conduce la idea că studiul politicii poate fi caracterizat, la rândul lui, ca studiul naturii şi surselor acelor constrângeri sau al tehnicilor de utilizare a puterii sociale în cadrul acelor constrângeri. O asemenea abordare se depărtează de tradiţie prin aceea că defineşte politica în termeni de folosire sub constrângeri a puterii - constrângeri sub care acţionează actorii politici, manevrele pe care le ocazionează acestea. Analiza acestor constrângeri – sursa şi natura lor, modul cum funcţionează, efectele asupra comportamentului actorilor politici, etc. (v. bbf. Goodin, Klingemann)

3. Politica: “exercitarea puterii, prin raţiune şi limbaj, pentru a atinge, în cadrul unui grup de oameni, un anumit rezultat” (Arneil)

4. Politica în sens de dimensiune a vieţii sociale: “În esenţă, noi acţionăm politic ori de câte ori luăm decizii pe seama altor oamenişi nu doar a noastră. Politica înseamnă a planifica şi a organiza proiecte comune, a stabili reguli şi standarde care definesc relaţiile între oameni şi alocarea resurselor între nevoi şi scopuri omeneşti rivale.” (C. Anderson, Marsh, Stoker). “Politicul ar trebui astfel definit încât să cuprindă întreaga sferă a socialului. ... Toate evenimentele, proceseleşi practicile care apar în sfera socială au potenţialul de a fi politice şi, deci, de a fi supuse analizei politice. Potrivit unei astfel de viziuni, domeniul guvernării nu este mai politic prin sine decât cel al culturii, juridicului sau sferei civice. … Politica şi politicul privesc distribuţia, exercitarea şi consecinţele puterii. O analiză politică este aceea care atrage atenţia asupra relaţiilor de putere implicate în relaţiile sociale. În acest sens, politica nu este, neapărat, definită prin aceea că are o arie specială de manifestare, ci – maidegrabă, prin natura sa procesuală. Politica poate fi definită, în acest sens, ca fiind procesul prin care un grup de oameni cu opinii şi interese iniţial divergente ajung la decizii colective considerate, în esenţă, îndeobşte ca fiind obligatorii pentru respectivul grup şi impuse ca o linie de conduită comună.” (Enciclopedia Blackwell, 2000).