Organizații Internaționale ale Securității

CURS I

ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE ALE SECURITĂŢII

Introducere

Organizaţiile internaţionale sau interguvernamentale au aparut la începutul secolului al XlX – lea, prima dintre acestea fiind Comisia fluviala internaţională privind navigaţia pe Rin (1815), apoi numarul lor a crescut spectaculos, din raţiuni diverse, ca niste creaţii ale statelor, lipsindu-le insa in comparaţie cu acestea, individualitatea reală in raport cu aceste entităţi. competenţe reale si suverane,

Organizaţia internaţională reprezinta «o asociaţie de state constituită printr-un tratat, cu o constituţie şi organe comune. ce poseda o personal state juridică distinctă de cea a statelor membre», definiţie conforma cu art, 1 al Convenţiei Naţiunilor Unite, Orice organizaţie internaţională se creează printr-un act de vointa a statelor ţinându-se cont de normele principale ale dreptului international, fara. a dispune de un teritoriu propriu si, in aceasta situatie. se manifesta pe teritoriile statelor membre. in conditiile in care o organizatie internationala dispune de o personalitate juridica intenaţională. Cu alte cuvinte trebuie admisă şi existenta altor subiecte de drept international, in afara de state fiind obligatorie disocierea personalităţii juridice de suveranitate. Curtea Intenaţională de Justiţie, la 11 aprilie 1949, si-a dat avizul consultativ in legatura cu aceasta problema, prin acceptarea faptului ca ,,subiectele intr-un sistem juridic nu sunt identice in mod necesar cu natura şi întinderea drepturilor lui". Interpretând art. 104 al Cartei Natiunilor Unite, Curtea Internaţională de Justiţie a admis.ca ,,organizaţia reprezinta un subiect de drept international, ce posedă capacitatea de a fi titular de drepturi si obligaţii Internationale, ca si prerogativele de a se prévale de aceste drepturi pe calea reclamării Internationale". Mai mult decât atât, Carta Natiunilor Unite a definit relaţia dintre organizatie si membri săi, oferindu-le acestora asistenţă in toate manifestările întreprinse, autorizând Adunarea Generală a ONU sa le asigure privilegii si imunitate pe teritoriul fiecărui stat membru.

Organizatiile Internationale nu se pot crea fara vointa statelor. care vor hotari si in ceea ce priveşte bugetul şi contributia financiara a tuturor membrilor, cat si reprezentarea acestor organe de conducere. Tot aşa. statele respective pot bloca luarea unor decizii in situatia ca nu se respecta regula unanimitatii daca aceasta este prevazuta in statut.

Existenta si forta unei organizatii Internationale sunt determinate de natura si dispozitiile tratatului constitutiv, competentele specifice si implicite, angajamentele asumate. regulile şi sanctiunile survenite. modalitatile de cooperare şi caracterul permanent al activitatii lor; existenta unor organe proprii. precum si varietatea lor,

Jn comparatie cu statele care sunt beneficiare de drepturi si obligatii ce decurg din personalitatea lor juridica si a principalelor competente (teritoriala. populatie. serviciul public, politici etc.), organizatiile intemationale activeaza in virtutea personalitatii si a prevederilor din statutui lor de constituire, existand, evident, o difererita functionala înitre capacitatile si competentele acestora şi cele ale statelor, conferindu-le atribute si prerogative in functie de respectarea principiului ca acestea sa nu comita un exces de putere. care sa afecteze statele, Astfel. statele sunt protejate de eventualele interventii ale organizatiilor, aceasta limitare neaplicandu-se insa Adunarii Generale a ONU.

Consecinta a competentelor cu care sunt inzestrate, organizatiile intemationale beneficiaza de o serie de favoruri, protectie si imunitati: jurisdictionala, fiscala si vamala, de executie, tratament favorabil in privinta comunicarii oficiale. inviolabilitatea locatiilor si a arhivelor. imunitatea reprezentantilor permanenti, a observatorilor si a delegatiilor, in baza art. 105 din Carta ONU,

Criteriile dupa care organizatiile intemationale se clasifica sunt urmatoarele;

domeniul de activitate al organizatiilor; Cand acestea au caracter multifunctional sau ideologic ca in cazul ONU, adica se manifestă in diverse domenii: politic, economic, social, cultural ori doar intr-unul cu o activitate unilaterala — sanatatea, agricultura, educatia, cultura, alimentatia - functie asigurata de institutiile specializate ale ONU, ca şi organizatiile economice (GATT, CEE) sau militare (NATO); - compozitia geografica se refera la caracterul sau vocatia lor regională, incluzand state dintr-o anumita regiune geografica sau continent cat §i la caracterul universal, adica organizatii cu actiune mondiala, cum este ONU, avand ca membri majoritatea satelor lumii; calitatea şi competenta membrilor organizatiei, adica guvernamentale, alcatuite din state si neguvernamentale, avand ca membrii persoane fizice şi juridice.

O alta clasificare are in vedere alte aspecte esentiale ce decurg din statutul si activitatea organizatiilor intemationale: interstatale, si parastatale, puternic structurate (ONU, Comunitatea Economicd), mai putin institutionalizate (GATT, NATO); structură tripartită (organ deliberativ, adunare sau conferinta generala, consiliu ca organ executiv, secretariat), cu structura complexa, având mai multe organe (ONU).

1, Crearea organizatiilor Internationale

Organizaţia internaţională, din punctul de vedere al dreptului si al normelor internaţionale, este creata de statele membre ca efect al unui tratat constitutiv, ce reprezinta un act mixt. fiind in acelaşi timp şi un instrument juridic, cât şi un document fundamental, de întemeiere a unui subiect de drept, investit cu vointa, durată şi competente, Tratatul constitutiv se bazează pe ordinea juridica proprie fiecarei organizatii, intr-un fel hibrida, in sensu! ca se manifesta in acelaşi timp ca ordine juridica internatională, cat si interna, „deoarece cunoaste un oarecare grad de ierarhizare, alimentata de acre unilaterale ale organismelor organizatiei si care se aplica de asemenea indivizilor (mai putin agentilor organizatiei), Caracterul international sau intern este rnai mult sau mai putin incriminat dupa caz. In organizatiiie de cooperare, aspectul international este predominant, organizatiiie integrate au avantaje din ordinea interna, Dreptul derivat poate sa fie international, constituit din acte care poseda o natura conventionala ori cvasiconventionala".

Se cunoaste faptul ca doar statele suverane poseda capacitatea de a crea organizatiile internationale, luandu-se in consideratie cateva aspecte importante legate de gradul de participare a membrilor la organizatie, din acest regim participativ decurgand o multitudine de efecte, cu referire la . posibilitatea de a fi deschisa unor participant! noi: observatori, membri asociati etc., al caror statut se regaseste sau nu in substanta actului constitutiv. Desigur ca va functiona o diferenta intre membrii originali si cei admişi; ultimii neavand drept de yot si nici aceleasd obligatii financiare ca primii.

Pierderea dreptului de membru al organizatiei este consecinta retragerii statului respectiv, situatie inscrisa ori nu in actele constitutive. Retragerea unui stat puternic, din varii motive, cum a fost cazul retragerii SUA din UNESCO, se poate solda cu consecinte dintre cele mai grave, una dintre acestea constand in perceperea deciziei ca pe un instrument de presiune.