Elaborarea politicii externe și luarea deciziilor - Democrația și politica externă

Un stat nu este o ființă unitară conștientă, acțiunele cărei reprezintă un amestic de alegeri umane individuale- făcute de cetățenii săi, liderii politici, sau de diplomații sau birocrații săi, care reprezintă agregatele prin structurile interne ale statului. Strategiile folosite de către guvern pentru a derija acțiunile sale pe scena internațională sunt numite- politici externe. Ele demonstrez obiectivele pe care liderii statelor sau decis să le urmărească într-o relație sau situație dată, precum și mijloacele generale prin care intenționează să atingă acele obiective. Deciziile care sunt luate zi de zi de către diversele agenții ai unui stat, urmăresc țelul de implementare a politicii externe. Statele în fiecare zi interacționează pe scena internațională. În spatele fiecărei astfel de acțiuni stau deciziile luate de o mulțime de decidenți de politica externă, de la liderii de stat de prim rang până până la birocrați. Cercetătorii Relațiilor Internaționale, sunt mai puțin interesați de politicile specifice decât de procesul politicii externe, adica modul în care se ajunge la aceste politici, și modul în care acestea sunt implementate.

Statele stabilesc diferite structuri organizaționale și relații funcționale pentru a creea și realiza politici externe. Anumite informații despre anumite situații sunt adunate de către funcționari și agenții, care scriu memorandumuri descriind posibile opțiuni pentru acțiune, țin ședințe unde se discută probleme, unii se întâlnesc în afara ședinței. Astfel de activități reprezintă procesul politicii externe. Rezultatele politicii externe reies din forțe multiple, acționând la diferite nivele de analiză. Rezultatele depind de decidenții individuali, de tipul de societate și de guvernul în care lucrează, luînd în vedere contextul internațional și global al acțiunelor lor. Studiul de politică externă se concentreză pe nivelele de analiză individuală și externă.

Politica externă comparată reprezintă studiul politicii externe în diferite state pentru a descoperi dacă tipuri asemănătoare de societăți sau guverne au în mod consecvent tipuri asemănătoare de politici externe. Astfel de studii sunt concentrate asupra trei caracteristici: dimensiune, bogăție și gradul de participare democratică în guvernare. Statele capitaliste, cât și cele comuniste sunt capabile la agresiune neprovocată sau de comportament pașnic, în funcție de circumstanțe. Politicile externe ale anumitor state în funcția de istorie și cultură politică a fiecăruia sunt interpretate de către politologi. Majoritatea studiilor de politică externă nu s-au axat pe compararea politicilor adoptate de diferite state, dar au încercat să exameneze efectele proceselor de politică externă asupra comportamentul statelor, precum și consecințele rezultate.

Luarea deciziilor

Procesul politicii externe este unul de luarea deciziilor. Statele acționează din cauza acțiunii decidențelor. Deciziile sunt îndeplinite prin acțiuni întreprinse pentru a schimba lumea, și apoi informațiile din exterior sunt monitorizate pentru a evalua efectele acțiunilor.

Modelul de luarea deciziilor

Modelul rațional- punctul de pornire general pentru studierea procesului de luarea a deciziilor. În acest model decidenții își stabilesc țeluri, evalueaza importanța lor relativă, calculează costurile și beneficiile fiecărei căi posibile de acțiune, apoi aleg cea cu cele mai mare beneficii și cele mai mici costuri:

1.Se clarifică scopurile în situația dată;

2.Se ordonează după importanță;

3.Se listează alternativele disponibile pentru a atinge scopurile;

4.Se cercetează consecințele ale acelor alternative;

5.Se alege calea de acțiune care va produce cel mai bun rezultat.

Alegerea poate fi complicată de incertitudinea în legătură cu costurile beneficiile diferitelor acțiuni. Unii decidenți sunt relativ deschiși față de risc, în timp ce alții sunt împotriva riscului. Acești factori pot afecta importanța pe care decidenții o atribuie diferitelor rezultate alternative care pot reiși dintr-o anumită acțiune. Scopurile persoanelor care sunt în luarea unei decizii pot fi diferite. O alternativă la modelul rațional de luarea a deciziilor este modelul procesului organizațional. În acest model, decidenții sar peste modelul obositor de identifacare a scopurilor și acțiunilor alternative, și se bazează pe răspunsuri standardizate sau proceduri de operare standard. Aceste decizii la nivel inferior pot nici măcar să nu reflecte politicile de nivel înalt adoptate de liderii superiori, ci pot avea o viață a lor proprie. O altă alternativă la modelul rațional este modelul negocierii guvernamentale ( sau politicii democratice), în care deciziile de politică externă rexultărezultă din procesul de negocieredintre diferite agenții guvernamentale cu interese oarecum diferite în rezultat. Deși modelul rațional este de obicei punctul de pornire pentru analiza deciziilor de politică externă.

Decidenții individuali

Singurii actori reali în relațiile internaționale sunt indivizii. Fiecare eveniment internațional este rezultatul, intenționat sau neintenționat, al deciziilor luate de indivizi. RI nu se întâmplă pur și simplu. Raționalitatea individuală nu este echivalentă cu raționalitatea statală: statele pot filtra deciziile iraționale al indivizilor pentru a ajunge la alegeri raționale.

Realiștii presupun că atât statele, cât și indivizii sunt raționali și că scopurile sau interesele statelor se corelează cu cele ale liderilor.

Cum pot cercetătorii RI să caracterizeze valorile și convingerile unui individ? Uneori ele sunt explicate în autobiografii idiologice, alteori se stăruie să o deducă prin o metodă care este numită analiza de conținut- analizând discursurile sau alte documente pentru a număra de câte ori sunt repetate cuvinte sau expresii cheii, și în ce contexte.