Etape în Evoluția Integrării Europene

Elemente introductive

Intenţia de a forma o uniune puternică, coerentă şi acceptabilă pentru toţi locuitorii Europei are o poveste îndelungată, începutul acestori discuţii find destul de dificil de localizat în timp. Unele dezbateri cu privire la realizarea unei federaţii europene au apărut încă de la sfârşitul Evului Mediu, iar în Antichitate existau deja unele forme de uniune, proiecte remarcabile apar în timpul formării statelor naţionale, cel mai adesea cu scopul de a păstra pacea între state şi pentru a ocroti interesele comune.

După cel de al doilea război mondial s-au conturat două păreri total diferite în ceea ce privea cooperarea europeană. O primă părere viza realizarea unei zone vaste de liber schimb, constituită prin înlăturarea tuturor barierelor vamale şi a restricţiilor care împiedicau liberul schimb. Cealaltă opinie avea în vedere înfiinţarea unei uniuni economice al cărei obiectiv era afirmarea unei personalităţi proprii prin realizarea unei uniuni vamale. Cea de a doua opinie ridică anumite probleme cu privire la deschiderea faţă de lumea occidentală şi la supranaţionalitate.

Datorită acestor opinii diferite, ţările Europei Occidentale au acţionat astfel:

→ la 4 ianuarie 1960, Marea Britanie, Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia au semnat la Stockholm, Convenţia de creare a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb;

→ la 25 martie 1957, Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg au format Comunitatea Economică Europeană.

Comunitatea Economică Europeană (inițial, Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene) are ca scop final uniunea politică. Constituită prin Tratatul de la Roma, Comunitatea Economică Europeană avea ca principale obiective formarea unei pieţe comune şi apropierea treptată a politicilor economice, urmărea şi o dezvoltare armonioasă şi continuă, o îmbunătăţire rapidă a nivelului vieţii cetăţenilor statelor membre, o dezvoltare stabilă şi relaţii strănse între statele membre.

În articolul 4 al Tratatului de la Roma vom regăsi şi mijloacele prin care se urmăreşte atingerea obiectivului propus, şi anume:

a.eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative la intrarea şi ieşirea mărfurilor între statele membre, precum ca şi orice altă măsură cu efect similar;

b.fixarea de tarife vamale comune precum şi o politică comercială comună faţă de statele terţe;

c.înlăturarea oricăror obstacolelor aflate în calea liberei circulaţii a persoanelor, serviciilor şi capitalurilor dintre statele membre;

d.stabilirea, în domeniul agriculturii, a unei politici comune;

e.stabilirea, în domeniul transporturilor, a unei politici comune;

f.instaurarea unui regim prin care concurenţa să nu poată fi îngrădită în cadrul pieţei comune;

g.utilizarea unei proceduri de coordonare a politicilor economice ale statelor membre şi a uneia de de evitare a dezechilibrelor balanţelor de plăţi;

h.apropierea legislaţiilor naţionale atât cât este necesar pentru funcţionarea pieţei comune;

i.constituirea Fondului Social European, cu scopul de a ameliora posibilităţile de utilizare a forţei de muncă şi a ridicarea nivelului de trai;

j.instalarea unei bănci europene de investiţii, cu scopul de a facilita expansiunea economică a Comunităţii Europene;

k.asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mare cu scopul creşterii schimburilor şi pentru urmărirea în comun efortului de dezvoltare economică şi socială.

Potrivit Tratatului de la Roma, principalul scop al Uniunii Europene este promovarea păcii, a valorilor sale: respectul demnităţii umane, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept, respectarea drepturilor omului, într-o societate caracterizată de pluralism, toleranţă, justiţie, solidaritate şi non-discriminare şi bunăstarea popoarelor ţărilor membre.

Cetăţenii Uniunii Europene beneficiază de securitate şi justiţiefără frontiere interne, libertate de mişcare pe teritoriul ţărilor membre şi de piaţa unică, cu o concurenţă liberă şi nedistorsionată.

Un alt obiectiv major al Uniunii Europene este acela de a crea o Europă a dezvoltării durabile având la bază o economie de piaţă puternic competitivă, o creştere economică armonioasă, la rândul lor acestea conducând la progres social, ocuparea deplină a forţei de muncă, un grad ridicat de protecţie şi îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător. Deasemenea, Uniunea promovează progresul tehnic şi cel ştiinţific; solidaritatea dintre ţările membre prin intermediul coeziunii economice, sociale şi teritorială. Uniunea luptă împotriva excluderii sociale şi a discriminării, susţine egalitatea dintre femei şi bărbaţi, protecţia drepturilor copilului, solidaritatea dintre generaţii şi nu în ultimul rând promovează justiţia şi protecţia socială. Uniunea respectă şi promovează diversitatea lingvistică şi culturală a ţărilor membre şi urmăreşte păstrarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european. În ceea ce priveşte legăturile Uniunii cu restul lumii, aceasta sprijină solidaritatea şi respectul reciproc între popoare, securitatea, pacea şi dezvoltarea durabilă a planetei, comerţul echitabil şi liber, protecţia drepturilor omului, în special drepturile copiilor, eliminarea sărăciei, dar şi respectul strict pentru dreptul internaţional şi dezvoltarea acestuia, în special a Cartei ONU.