Evolutia Situatiei Internationale și a Optiunilor Strategice în Perioada Interbelica

Relatiile politico-militare internationale în perioada interbelica au evoluat într-o atmosfera tensionata. Trebuie aratat ca sistemul de securitate postbelic bazat pe tratatele de pace de la Versailles si prevederile Pactului Societatii Natiunilor avea un viitor numai in masura in care toate statele si in primul rând marile puteri apusene erau hotarâte sa-l apere, sa-l consolideze si sa-l perfectioneze intr-o ampla colaborare internationala si printr-o stricta respectare a legalitatii. Or, se stie ca, imediat dupa terminarea razboiului, securitatea internationala, indeosebi cea europeana, a inceput sa slabeasca din cauza carentelor manifestate inclusiv in cadrul Societatii Natiunilor. Aceste carente isi aveau originea in divergentele dintre Franta si Anglia in problema echilibrului de putere in Europa, in politica Statelor Unite ale Americii de dezavuare a angajamentelor asumate si apoi de izolare fata de problemele europene, in contradictiile dintre statele invinse si cele invingatoare, in politica de cedare fata de actele revizioniste si revansarde ale statelor invinse, ale Germaniei in primul rand. Din primii ani postbelici, Germania, pe fondul pasivitatii si al contradictiilor survenite intre marile puteri occidentale si bucurandu-se de sprijin economic, politic si militar din partea puterilor occidentale si a U.R.S.S., a initiat politica revizuirii pas cu pas a prevederilor tratatului de la Versailles, iar dupa obtinerea acestui obiectiv, incepand de la mijlocul deceniului al patrulea a trecut la expansiune fatisa prin cuceriri teritoriale in Europa si la pregatirea razboiului de revansa.La randul lor, cercurile conducatoare din Italia, nemultumit de rangul inferior ce fusese rezervat Italiei la Conferinta de pace de mai marii si mai puternicii lor aliati, au actionat in toata perioada interbelica, pe cale diplomatica si pe calea interventiei armate, pentru revizuirea statu-quo-ului teritorial statornicit prin tratatele de pace.La fel de nemultumita de reglementarile teritoriale hotarate la Paris era si Japonia. Conferinta de la Washington din noiembrie 1921  februarie 1922 si tratatul celor noua tari participante la aceasta conferinta  S.U.A., Marea Britanie, Franta, Japonia, Belgia, Olanda, Portugalia si China  recunosteau suveranitatea, independenta si integritatea teritoriala a Chinei, contracarand astfel influenta si tendintele hegemoniste ale Japoniei in aceasta tara. Deceniul al patrulea a marcat recrudescenta fortelor revansarde si revizioniste din Europa si de pe alte continente, Germania Italia si Japonia, unite in Axa Roma  Berlin  Tokio, trec la materializarea politicii revizioniste.