Fișă Analitică Privind Sistemul Electoral din Noua Zeelandă

I. Descrierea sistemului electoral utilizat pentru alegerea adunării parlamentare

Referitor la sistemul electoral utilizat pentru alegerea adunării parlamentare în Noua Zeelandă, trebuie precizat faptul că acest sistem este unul cu o „formulă a reprezentării proporționale integrale” , ori, după o formulare clasică, un „sistem mixt proporțional cu o finalitate majoritară” Demn de remarcat este faptul că acest tip de sistem electoral a fost propus inițial chiar de către Noua Zeelandă, ajungând să fie adoptat de Germania. Astfel, fiecare alegător are la dispoziție două voturi: unul pentru reprezentantul din circumscripție, iar celălalt pentru lista de partid, „locurile obținute de către candidații de pe liste compensând disproporționalitatea generată de rezultatele din circumscripții”

Așadar, sistemul electoral neo-zeelandez este unul ce funcționează pe două niveluri- pentru reprezentantul local, respectiv „votul de partid”- ce determină gradul de proporționalitate al Legislativului (acesta constituind „nivelul superior” al sistemului electoral).

Trebuie punctat, de asemenea, faptul că alegerile generale au loc, în general, la un interval de aproximativ trei ani, fiind coordonate de către mai multe comisii, dintre care amintim: Șeful Biroului Electoral, Comisia Electorală și Centrul de Înscriere Electoral. Însă, primul – ministru este cel ce stabilește calendarul alegerilor generale, convenția generală fiind că acestea ar trebui să aibă loc la aproximativ trei ani de la precedentele.

De asemenea, „votul electoratului funcționează ca un sistem majoritar” , prin care oricare candidat ce reușește să obțină majoritatea voturilor exprimate de electorat se impune, obține mandatul. Întrucât cele două voturi nu trebuie să fie de aceeași parte, alegătorii pot pedepsi ori recompensa candidații locali.

În altă ordine de idei, numărul total de mandate existente în Parlament este de 120, dintre care 65 de membri sunt aleși prin metoda pluralității în circumscripții cu un singur loc eligibil – inclusiv cele cinci circumscripții speciale pentru maori, iar 55 de membri pe listele de partid, prin reprezentare proporțională. Astfel, este esențială prevederea prin care 55 de locuri sunt alocate partidelor, „făcând posibilă proporționalitatea drept rezultat final”

Pe de altă parte, dacă un candidat independent este ales, atunci numărul care urmează să fie alocat partidelor politice scade ( de exemplu, la 119 pentru un candidat independent).

Un alt element ce caracterizează sistemul electoral neo-zeelandez este reprezentat de pragul electoral existent, de 5 %, a cărui utilizare, spre deosebire de cazul Germaniei, a dus la o creștere a numărului de partide politice parlamentare, ajungându-se la șapte astfel de partide după alegerile parlamentare din 2008

Așadar, introducerea acestui nou tip de sistem electoral a dus la o creștere semnificativă a proporționalității (cât de strâns proporțiile de voturi obținute de fiecare partid se reflectă în numărul de locuri parlamentare câștigate de respectivul partid), comparativ cu alegerile desfășurate anterior anului 1996. Totuși, un referendum va fi organizat în anul 2011 pentru a se decide dacă să se păstreze ori nu actualul sistem electoral utilizat.

II. Mențiuni referitoare la tipul de regim politic. Referiri la modul în care sistemul electoral influențează viața politică

Noua Zeelandă este o monarhie constituțională, cu o democrație parlamentară.

Șeful statului este Elisabeta a II – a Marii Britanii, regină a Noii Zeelande și a altor teritorii, conducătoare a Commenwealth-ului, fiind reprezentată de un guvernator – general, care este numit la recomandarea primului – ministru. Actualul guvernator – general este Anand Satyanand, în funcție de la 26 august 2006. Deși părți integrante ale procesului guvernării, regina și guvernatorul – general rămân „neutri din punct de vedere politic, neimplicându-se pe scena politică” În altă ordine de idei, Parlamentul ( Regina Elisabeta a II – a și Camera Reprezentanților) este unicameral, fiind format din 120 de parlamentari; sistemul păstrând, încă, unele caracteristici ale modelului Westminster al democrației – un model majoritarist cu referire la un model general al democrației, existent în Marea Britanie și implementat și în Noua Zeelandă ori Barbados.