Gradul de sărăcie

CAPITOLUL 1

FENOMENUL DE SĂRĂCIE. PREZENTARE GENERALĂ

1.1. Încadrarea fenomenului

Conform Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024, fenomenul de sărăcie este integrat drept risc. „Dificultățile de ordin economic, perpetuarea economiei subterane și a corupției, nivelul crescut al evaziunii fiscale coroborat cu gradul redus de colectare a taxelor și impozitelor, infrastructura deficitară, precum și reziliența redusă a sistemului fiscal în raport cu evoluțiile externe limitează perspectivele de dezvoltare a României și capacitatea de promovare a obiectivelor sale politico-militare, diplomatice și de imagine în plan extern. Conex, dificultățile în asigurarea sustenabilității bugetare afectează creșterea economică, respectiv dimensionarea și alocarea eficientă a cheltuielilor publice.”

1.2. Definirea riscului

Riscul este un concept care exprimă probabilitatea unor întâmplări negative și impactul acestora. Conform definiției Organizației Internațională pentru Standardizare (OISS), publicată în documentul ISO 31000 (2009)/ Ghidul ISO 73:2009, riscul este doar efectul pozitiv al incertitudinii asupra obiectivelor.

1.3. Definirea fenomenului

Există oare un criteriu internațional pentru a defini "sărăcia absolută"? Banca Mondială răspunde negativ. „Avantajul definirii sărăciei prin bani este acela că putem obține relativ ușor cifre, date și statistici. Pe de altă parte, viețile reale ale oamenilor sunt mult mai complexe, motiv pentru care consider că o astfel de definiție legată de resursele financiare nu este suficientă”, a explicat sociologul Christoph Butterwegge de la Universitatea din Köln.

Organizația ONU a elaborat o listă lungă de criterii cu ajutorul cărora califică stadiul de dezvoltare al fiecărui stat, așa-numitul „indice al dezvoltării umane”. Pe moment, Islanda ocupă poziția de frunte pe această listă, fiind considerată cea mai dezvoltată țară de pe glob, iar pe ultimul loc se află statul african Sierra Leone. Sociologul Christoph Butterwegge consideră că o definiție de acest fel, care include o serie de factori specifici pentru țara respectivă, constituie cel mai bun punct de pornire în combaterea sărăciei.

Profesorul din Köln a adăugat: „Sărăcia înseamnă mai mult decât lipsa banilor. Ea presupune dezavantaje în toate domeniile vieții: în educație, cultură, sănătate, chiar și în ceea ce privește cartierul în care locuiește o persoană. Schimbările trebuie să înceapă în fiecare domeniu în parte, de pildă în politica educațională, în sistemul sanitar și așa mai departe. În concluzie, combaterea sărăciei este o misiune comună a tuturor sectoarelor politice.”

„Nu există o metodologie unică, general acceptată, de măsurare a sărăciei, fiecare dintre numeroasele metode existente pornind de la premise diferite și având, în consecință, rezultate diferite. La modul general, pentru a determina nivelul sărăciei printr-o evaluare unidimensională (sărăcia fiind definită pe baza unui singur indicator de bunăstare) sunt necesare două elemente: (i) indicatorul care să exprime nivelul de bunăstare sau resursele fiecărei gospodării și care să permită compararea standardului de viață al gospodăriilor și (ii) un prag al sărăciei (nivelul de referință al indicatorului de bunăstare cu care să fie comparat nivelul de bunăstare al fiecărei gospodării astfel încât cele aflate sub acel prag să fie considerate sărace).”

În România au fost testate, de-a lungul timpului, diverse metodologii de estimare a sărăciei care au propus variante diferite ale acestor două elemente. Dintre acestea, două sunt considerate mai relevante în contextul prezentului studiu: (a) metoda națională de calculare a sărăciei absolute și (b) metoda de calculare a sărăciei relative stabilită la nivel european.