Instituțiile și politicile Uniunii Europene pe scena politică internatională. Uniunea Europeană și rolul său în mediul internațional de securitate

I. Introducere

Uniunea Europeană este un parteneriat politic și economic singular in lume, ce contribuie la meținerea păcii, stabilirea prosperității și crearea unei piețe unice in cadrul căreia persoanele, serviciile, bunurile si capitalul sa poată circula liber ca pe teritoriul unei singure țări. Uniunea Europeană a luat naștere oficial o dată cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht din noiembrie 1993.

Uniunea Europeană are în subordine șapte instituții: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Consiliul European, Banca Centrală Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene si Curtea Europeană de Conturi. Atribuțiile executive sunt preluate de către Comisia Europeană și Consiliul European, iar examinarea si amendarea legislației intră in atribuțiile Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene.

Uniunea Europeană a dezvoltat o piață unică în cadrul unui sistem standardizat și unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre. În cadrul Spațiului Schengen (care include state membre UE și state non-UE) controalele vamale au fost desființate. Politicile UE sprijină și garantează libera mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului, au fost emise legi în domeniul justiției și afacerilor interne și se păstrează politici comune în domeniul comerțului, agriculturii, în domeniul pescuitului și dezvoltarea regională. A fost înființată de asemenea și o uniune monetară, Zona Euro care este compusă în prezent din 19 state. Prin Politica Comună pentru afaceri externe și securitate, UE și-a dezvoltat un rol limitat în relațiile internaționale și de securitate.

II. Evoluția instituțională a Comunității Europene

Configurația instituțiilor reflectă originile funcționale ale Comunității și modul în care au evoluat puterile în condițiile în care nu s-a ajuns la o constituție europeană cu care să poată fi confruntate sau înspre care sa tindă. Deși au existat încercări de elaborare a unei constituții și au circulat proiecte privind viitorul instituțional al Uniunii Europene, ele nu au fost creditate cu prea mult entuziasm, și pentru faptul că statele member au baze constituționale, tradiționale și politică internă diferită. Încă nu a fost găsit un limbaj conceptual comun în domeniul celor mai dorite aranjamente la nivel european. Această dificultate complică dezbaterea privitoare la uniunea politică, motiv pentru care s-a acceptat ca proiectul să avanseze luându-se ca bază cel mai mic numitor comun.

La rândul lor, Instituțiile Comunității s-au structurat pe bucăți și în etape. Tratatul de la Maastricht a raționalizat evoluțiile folosind denumirea de piloni. Uniunea Europeană este definită ca incluzând comunitățile europene, tradiționale (pilonul unu), politica externă și de securitate comună (pilonul doi) și cooperarea între statele membre în domeniul justiției și al afacerilor interne (pilonul trei). În plus, Tratatul de la Maastricht a modificat structura internă a diferitelor instituții.

În același timp, trebuie subliniat faptul că perioada de pace și stabilitate pe care o traversează Europa la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI se datorează existenței Uniunii Europene. Ea este cea care a generat doar un nivel ridicat de dezvoltare economic pe continent, ci și o nouă abordare a securității, întemeiată pe soluționarea pașnică a disputelor și pe cooperarea internațională multilateral prin intermediul unor instituții commune.

Prin contrast cu aceste evoluții positive din vestul continentului, în alte părți ale Europei, și mai ales în Balcani, s-au înregistrat după anul 1990 o suită de crize, care s-au derulat în contextual reașezărilor geopolitice ce au urmat sfârșitului Războiului Rece. O caracteristică esențială a acestora a fost aceea că ele au avut loc cel mai adesea în interiorul statelor și mai puțin între acestea. În această perioadă forțe militare provenind din Europa au fost trimise în străinatate mai mult decât în orice altă perioadă, inclusive în regiuni precum Afganistan, Republica Democrată Congo sau Timorul de Est.