Feminismul

Pornind de la ideea că această temă trebuie să deschidă mai multe perspective de abordare, pentru a răspunde unui criteriu al complexității sau al interdisciplinarității, m-am orientat spre a demonstra dacă o femeie poate face carieră în politica internațională.

Termenul de feminism a început să se răspândească de la jumătatea secolului al XIX-lea în Europa. Din punct de vedere al istoriei, feminismul a avut debutul în cadrul discursului european iluminist. În secolul al XVIII-lea, anul 1792, a apărut cartea numită ”A Vindication of the Right of Women”, care a presupus egalitatea dintre femei și bărbați.

O motivare a alegerii acestui subiect ține de importanța și complexitatea lui, dar și pentru avantajul pe care îl poate instiga și ineditele corelații, corespondențe și revelații pe care le poate avea.

În societățile din vest, mișcările feministe au o vechime de mai mult de 300 ani. Inițial, ele s-au desfășurat prin publicarea unor lucrări în care se protesta împotriva considerării femeilor ca o categorie subordonată, ca o ”minoritate". În cele din urmă, formele de protest s-au ramificat, iar un rol special le-a revenit aspectelor politice.

Teorie

FEMINÍSM s.n. 1. Mișcare socială care urmărește dobândirea egalității în drepturi a femeilor cu bărbații. - Doctrină care propagă emanciparea femeii și extinderea drepturilor ei. 2. Stare patologică caracterizată prin dezvoltarea la bărbat a caracterelor sexuale feminine.

Termenul feminism a început să fie utilizat cu semnificația de convingere și pledoarie în favoarea drepturilor egale ale femeilor, având la bază ideea egalității între genuri după prima Conferința Internațională a Femeilor (Paris 1892).

Feminismul contemporan

Mișcările diferite și denominațiile feministe revendică astăzi, în special la nivel academic și civic-instituțional, partea teoretică a doctrinei. La nivelul militantist, organizații ca și Femen sau fost, de curând, în vizorul mass-mediei prin acțiunile lor reprezintă pop feminismul.

La noi în România, studiile efectuate de Mihaela Miroiu și de Laura Grunberg sunt printre primele tentative de a expune publicului ideile și problematica feminismului, dar curentul acesta s-a dezvoltat sugestiv încă de la începutul anului 1995. Lucrarea Lexicon feminist a Mihaelei Miroiu împreună cu Otilia Dragomir, dar și multe alte lucrări scrise de acestea, clarifică conceptele de bază pentru curentul discutat, cum ar fi: studii de gen, șovinism masculin, sociologie feministă, sociologia genului, socializare de gen, putere de gen, etici feministe, etica grijii, etici ginocentrice, etici materne, empatie, putere simbolică, rol de gen, stereotip de gen, stratificare de gen etc.

Observatorii occidentali cunoscuți sunt de părere că populațiile creștin-ortodoxe, chiar și atunci când se vorbește de cele care imigrează într-o societate occidentală, văd feminismul fiind nepotrivit pentru etosul ortodox; observatorii își dau seama că nu există o mișcare populară, care să poată lupta pentru hirotonirea femeilor pentru preoție sau episcopat, și chiar cererile pentru a le da dreptul de a ajunge diaconi - lucru care ar realiza doar reînvierea unei bine-documentată tradiție a bisericii bizantine timpurii - este evitat tonul pătrunzător și desfășurat direct de mișcările pentru hirotonisire în bisericile creștine occidentale.

Studiile de caz

Teoria Politică

În Israel, Golda Meir, a fost prima persoană de sex feminin ce a deținut funcții importante în politică (premier și ministru de externe): "Mulți mă acuză că aș conduce afacerile statului cu inima și nu cu capul. Și ce-i cu asta? Cei care nu stiu să plângă din toată inima, nu știu nici să se bucure. Aș zice, așadar, că femeile raționează, comunică și acționează ca femeile, iar bărbații ca bărbații. Și este foarte bine așa, deoarece găsesc că o femeie bărbată poate fi tot atât de dezagreabilă ca și un bărbat efeminizat" . În Germania, de asemenea, Alice Schwarzer este o reprezentantă a mișcării feministe.

Teoria politică feministă reprezintă un nou segment în aria feministă ce a apărut la sfârșitul anilor 1980, repectiv începutul anilor 1990; aceasta este de părere că statul, politicile și instituțiile pot avea un efect asupra acestor relații de gen.

Privind opinia clasică, teoriile politice s-au axat pe criteriile normative ale guvernării și ale statului. Politica înseamnă puterea și practica guvernării, pe când teoria politică reprezintă studiul lor.