Feminismul

Abstract: Lucrarea de față își propune să prezinte evoluția condiției femeii din Europa până în prezent și analizează firul istoric al apariției și dezvoltării feminismului european, realizat prin cele 3 valuri. Lucrearea încearcă să arate cum femeia, care era văzută ca o servitoare sau ca o sclavă și nu avea nici măcar dreptul de dispune de propria persoană, a ajuns, în epoca actuală, sa fie considerată partenera egală de viață a bărbatului și să dispună de aceleași drepturi politice,sociale și economice, între cele două genuri nemaiexistând diferențieri.

Cuvinte cheie: feminism, valuri ale feminismului, egalitate, evoluție, emancipare

Cadru teoretic

FEMINÍSM s.n. 1. Mișcare socială care urmărește dobândirea egalității în drepturi a femeilor cu bărbații. - Doctrină care propagă emanciparea femeii și extinderea drepturilor ei. 2. Stare patologică caracterizată prin dezvoltarea la bărbat a caracterelor sexuale feminine. [Cf. fr. féminisme].

Feminismul este o doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen,promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale. Este o reacție defensivă și ofensivă față de misoginism și sexism și urmărește ca experiențele femeiești și feminine să fie tratate la fel ca și cele masculine și bărbătești.

Cuvântul provine din franceză „féminisme” și inițial se referea la ceea ce în America secolului XIX era numit „miscarea femeilor”. În general, termenul este folosit pentru a desemna pozițiile grupurilor care caută să pună capăt subordonării femeilor în toate domeniile.

Baza ideologiei feministe este aceea că societatea este organizată într-un sistem patriarhal în care bărbații sunt favorizați în detrimentul femeilor.

Scopurile politice ale feminismului sunt legate de egalitatea de tratament în fața normelor, instituțiilor și practicilor publice și private, egalitatea de șanse în exercitarea autonomiei și în autoafirmarea persoanei.

K. Offen spunea că feminismul apare ca un concept ce poate însemna deopotrivă o ideologie și o mișcare pentru schimbare sociopolitică, ce se bazează pe evaluare critică a privilegiilor masculine și a subordonării femeii într-o societate dată.

Din punct de vedere istoric, feminismul a debutat ca parte a discursului european renascentist și apoi iluminist și a avut un impact uriaș în lumea modernă, în discuțiile despre universalizarea cetățeniei și a drepturilor.Prima utilizare a termenului ca atare apare la sfârșitul secolului XIX în Marea Britanie și a început să fi folosit pe larg pe la începutul anilor 1890, ca sinonim pentru emanciparea femeilor.

Primele mișcări feministe au vizat schimbări legislative prin campanii pentru dreptul femeilor la vot, la a fi parte contractantă deplină și la proprietate.

Gândirea de tip feminist se poate rezuma la următoarele idei: femeile au fost pretudindeni oprimate, în toate tipurile de cultură și civilizație pe motiv că sunt femei, relațiile de gen nedreptățesc femeile fiind realizate pe baza culturii patriarhale și este nevoie de angajare politică pentru eradicarea nedreptăților de gen.

Mișcarea feministă a cerut drepturi pentru femei deoarece bărbații nu făceau legi pentru ele și deoarece era nevoie de echitate socială, fiecare să poată face legi la care să se supună.

Propunerile feministelor pentru schimbare socială vizau: includerea femeilor în structurile economice, politice, sociale, eliminarea discriminărilor bazate pe sex, acordarea oportunităților egale și profesionalizarea muncii domestice.