Israel - Palestina sau Occident - Lumea Arabă

Occident – Lumea arabă

Între occidentali si arabi există o diferentă ca de la cer la pământ în ceea ce priveste concepttiile lor despre bine si rău, logic si ilogic, acceptabil si inacceptabil. Ei trăiesc în două lumi diferite, fiecare organizată într-o manieră proprie. Este important de stiut principalele deosebiri culturale, prin care se explică de ce fiecare dintre părti are conceptii total diferite despre anumite lucruri. Iată, pe scurt, câteva dintre acestea:

- Occidentul consideră că societatea arabă se află în declin, fiind sustinută temporar de veniturile aduse de petrol. Arabii, din contră, sunt foarte constienti de faptul că civilizatia lor a condus, odinioară, lumea si consideră că sunt capabili să repete istoria (la nivel moral).

- Occidentul separa in general institutia Bisericii de cea a statului. In majoritatea tarilor islamice nu se intampla acest lucru, religia influentand intr-o mare masura comportamentul lor social, politica si chiar afacerile.

- In Occident, celula de bază a societătii o constituie individul; la arabi, familia.

- In Occident, statutul ti-l confera realizarile; in lumea araba, clasa sociala.

- Majoritatea tarilor occidentale au reusit sa creeze drepturi egale pentru barbati si femei. Arabii considera ca cele doua sexe au personalitati total diferite.

- In Occident, prietenii sunt o companie placuta. In lumea araba, un prieten este o persoana care nu-ti poate refuza rugamintile. La rândul tau, nici tu nu i le poti refuza.

- Cand se prezinta, occidentalii nu obisnuiesc sa ofere prea multe informatii. Arabii au tendinta de a vorbi mult despre familia si cunoscutii lor.

- Occidentalii preferă să facă apel la căile oficiale pentru a-si promova interesele comerciale. Arabii folosesc relatiile personale.

- Cand negociază, occidentalii încearcă să găsească solutii logice, în timp ce arabii folosesc argumente personalizate, rugămintile si puterea de convingere stăruitoare.

- Arabii stau mult mai aproape de interlocutorii lor decat occidentalii. Este ceva normal sa-ti simta respiratia sau sa ii atingi in mod frecvent. Arabii tin mai putin decat occidentalii la caracterul "privat".

- In societatile occidentale, barbatii si femeile interactioneaza liber, pe cand in majoritatea tarilor arabe, nu se intampla acest lucru. Sexualitatea musulmana este una teritoriala. Femeile care circula prin locuri publice (spatii masculine) trebuie sa poarte un val care sa le ascunda vederii.

- Spre deosebire de occidentali, arabii sunt adeptii casatoriilor aranjate. În general, acestea sunt foarte stabile, avand la bază respectul reciproc.

- Carnea de porc este tabu pentru arabi, spre deosebire de occidentali.

Israel – Palestina

Rădăcina conflictului dintre evrei si arabi este reprezentată de faptul că Israelul nu permite refugiaţilor palestinieni să se întoarcă în ţara lor. Ei sunt refugiaţi pentru că liderii evrei din 1948 au utilizat forţa militară pentru a-i alunga pe 80% dintre non-evreii care locuiau în ceea ce este acum statul evreiesc Israel. Au făcut-o deoarece credeau că Israelul trebuie să aibă o populaţie care să fie în proporţie de cel puţin 80% evreiească, altfel nu va fi un stat evreiesc. Israelul continuă şi azi să nege dreptul refugiaţilor de a se întoarce. Liderii evrei spun că expulzarea non-evreilor din ţara lor este justificată pentru că evreii au nevoie de un stat evreiesc pentru a fi în siguranţă.

Declaratia Balfour din 2 noiembrie 1917 a fost o declaratie oficială de politică extenă a guvernului Regatului Unit prin care se afirma că:

„Guvernul majestătii Sale priveste favorabil stabilirea în Palestina a unui Cămin national pentru poporul evreu si-îsi va folosi bunele oficii pentru a facilita atingerea acestui obiectiv; este de înteles că nu se va face nimic ce ar putea prejudicia drepturile civile si religioase ale comunitătilor non-evreiesti existente în Palestina, sau drepturile si status-ul politic obtinut de evrei în alte tări.”

Declaratia a fost făcută într-o scrisoare a secretarului pentru afacerile externe Arthur James Balfour către baronul Lionel Walter Rothschild, unul dintre liderii comunitătii evreiesti britanice, declaratie care urma să fie transmisă „Federatiei Sioniste a Marii Britanii si Irlandei”, o organizatie sionistă britanică.

Sionismul [de la Muntele Sion (Țion), nucleul asezării davidice în Ierusalim] este miscarea de emancipare natională a evreilor cu scopul readunării din „împrăstiere” si revenirii în tara strămosească, în Țara Israel, pentru restabilirea unei vieti evreiesti independente si, în continuare, re-crearea si consolidarea unui stat evreiesc, Israel.

În anul 1920, se instaurează Mandatul Britanic pentru Palestina, de-a lungul căruia se întetesc valurile de emigranti evrei, împinse aici de curentul antisemit din Europa.

În anii 1940 grupări extremiste arabe si israeliene au folosit terorismul, care a avut un impact important în desfăsurarea ostilitătilor.

Pe 14 mai 1948, are loc rezolutia ONU de încetare a mandatului britanic asupra Palestinei. Palestina (acum cu o importantă populatie de evrei) urma sa fie separată în două state, unul evreu (cu alb pe hartă) si unul arab (gri si rosu pe hartă) si de împărtire a teritoriului între evrei si arabi. Evreii au respectat rezolutia ONU, proclamând crearea Israelului. Arabii, considerând că nu ei trebuie să plătească pentru crimele Europei împotriva evreilor, nu au acceptat crearea statului Israel si l-au atacat de îndată ce si-au declarat independenta. Arabii însă au pierdut războiul, statul Israel si-a extins teritoriul (anexând zonele gri) si au reusit să expulzeze mare parte din populatia arabă din teritoriul său. Statul arab care ar fi trebuit să fie creat, a fost practic împărtit între Israel si vecinii săi: Egiptul a ocupat Gaza, Iordania - Cisordania, iar înăltimile Golan au fost preluate de Siria.