Multiculturalismul Contemporan

Multiculturalismul reprezintă una dintre cele mai celebre şi controversate tematici ale timpului nostru. Multiculturalismul este un concept indisolubil legat de cadrul teoriei şi practicii democraţiei liberale. Ca neologism curent, cuvîntul se referă la existenta, într-o tară, a mai multor culturi. La origine, conceptul s-a născut din refuzul oricărei discriminări. O societate multiculturală este una în care fiecare individ, fără deosebire de nationalitate sau de religie, are drepturi egale, inclusiv pe acela de a-si folosi limba proprie. Ca teorie politică, aceasta presupune existenţa unui sistem politic stabil şi relativ puternic (statul naţional), în faţa sau împotriva căruia să emită revendicări în speranţa că acestea pot fi, cel puţin parţial, rezolvate. Termenul este mai actual şi mai controvresat ca niciodată astăzi, când se discută pretutindeni despre integrare sau despre procesul de globalizare, care aduc în prim-plan permanenta negociere a raporturilor majoritate-minoritate.

Omenirea trăieşte în cadrul procesului globalizării, efectele contradicţiei dintre integrarea politică pe bază solidarităţii de interese şi dezintegrarea statală pe criterii identitare, dintre omogenizarea economică şi pulverizarea culturală. Globalizarea modelului societăţii deschise şi libere a facilitat contactul intim al unor culturi diferite. Încrucişarea lor a generat uneori fenomene periculoase precum crimă organizată, fundamentalismul religios sau terorismul (tragicele evenimente din 11 spetembrie 2001 se încadrează în aceeaşi fenomenologie). Ele pun astăzi în discuţie întregul sistem de securitate şi stabilitate al lumii Trăim într-o lume traversată de conflicte interetnice şi de crize identitare. Lucrul este atât de evident încât el nu mai trebuie demonstrat. Înţeles ca politică identitară, multiculturalismul însemnă recunoaşterea diferenţelor unui grup minoritar în sfera publică a legilor, politicilor, discursurilor democratice dintr-o ţară şi acordarea cetăţeniei şi identităţii naţionale comune

Statele Unite ale Americii s-au remarcat, întotdeauna prin dreptul la liberă exprimare, libertatea religioasă şi oportunităţile egale pentru toţi, însă din păcate aceasta a dus la nereglementarea clară prin legi a multiculturalismului. Acest fapt a favorizat marginalizarea minorităţilor, cazuri bine cunoscute fiind cele ale negrilor sau musulmanilor, mai ales după evenimentul din 11 septembrie. În vederea eliminării segregării şi pentru crearea acelui stat insensibil la diferenţe, americanii au dus o politică de affirmative action, de tratamente preferenţiale aplicate negrilor, mexicanilor, portoricanilor, indienilor, filipinezilor, chinezilor, japonezilor, femeilor, homosexualilor, bolnavilor de SIDA , politică în prezent tot mai aspru criticată.

Multiculturalismul a fost adoptat ca politică oficială şi în câteva state din Vestul Europei, începând cu anii ‘70, din diverse motive. Principalul fiind numărul mare de imigranţi veniţi să caute un loc de muncă mai bun. Politica multiculturală guvernamentală include practici ca recunoaşterea cetăţeniei multiple, sprijinul guvernamental pentru difuzarea presei, televiziunii şi radioului în limba minorităţilor, sprijin pentru organizarea festivalurilor şi sărbătorilor minorităţilor, acceptarea ţinutei tradiţionale sau religioase în şcoli, armată şi societate, încurajarea artei şi reprezentării în politică, ştiinţă, inginerie, tehnologie, educaţie în rândul grupurilor minoritare(ca exemplu pot fi date Marea Britanie, Suedia, etc.).Unele ţări nu au adoptat legi speciale, aşa că multiculturalismul este mai mult o normă de convieţuire.

Multiculturalitatea în România este o realitate incontestabilă, ce presupune convieţuirea între o cultură majoritară şi mai multe minorităţi istorice, cum este cazul românesc. Şi în România putem observa practica de affirmative action (evidentă mai ales în cazul rromilor) sau de acordarea de drepturi egale în şcoală şi educaţie, administraţie, politică şi cultură (aprig revendicate de minorităţile din Transilvania).