Naționalismul

Termenul de natiune defineste de obicei un grup de oameni care se revendica de la aceiasi stramosi, aceeasi istorie, aceeasi limba si cultura, ceea ce impune loialitate si afectiune pentru respectivul grup din partea fiecarui membru al sau.

Aceeasi definitie poate fi data si pentru conceptul de etnicitate, desi nu totdeauna etnicitatea este egala cu natiunea – de exemplu etnia mama nu este o natiune, deoarece nu îsi poate demonstra o cultura diferita de cea a natiunilor în cadrul carora este minoritate, iar grupurile de aceeasi limba au istorii diferite. Natiunea este de cele mai multe ori legata si de termenul de stat, teritoriul pe care pe care se presupune ca s-a format respectiva natiune. Numai ca pe acelasi teritoriu se gasesc de obicei mai multe etnii, fiind foarte rare cazurile în care puritatea etnica a unui teritoriu sa fie totala.

De aceea conceptul autodeterminare nationala este direct legat de teoria uveranitatii statului, implicând independenta (secesiune sau unificare) fata de un alt stat si, consecvent, posibilitatea cetatenilor de a formula legi si de a exercita jurisdictia pe un anumit teritoriu.

Caracterul national este un termen mai degraba arhaic, dar cu mare rezonanta în

perioada iluminista (si mai târziu romantica), ce încearca sa defineasca comportamentul

caracteristic al „tipurilor nationale”. Astazi el este folosit mai degraba în discursul nationalist, fara a defini ceva cu exactitate. Interesul national este un termen care are un caracter mai degraba diplomatic sau de politica externa si este virtual echivalent cu „vointa regelui” sau a ratiunii de stat, în relatie cu actiunile politice ale statelor.

Nationalismul este vazut cel mai adesea ca o ideologie (ori un comportament politic) care pune în prim plan constiinta nationala, identitatea etnica sau lingvistica. Termenii de natiune si nationalism apar în secolul al XVII-lea ca expresie a cresterii constiintei de identitate comuna a oamenilor de pe un anumit teritoriu. Desigur, acesta a fost un proces extrem de lung care, într-un fel, nu s-a încheiat nici astazi. Supusii diferitelor state au început sa remarce diferentele culturale si lingvistice dintre ei. Pentru Ernest Renan statul natiune poate fi vazut ca o creatie a indivizilor care sunt cuprinsi în el; el exista si îsi deriva existenta din suportul si încrederea pe care guvernatii i-o dau, fiind astfel rezultatul unui contract sau a unui referendum zilnic.

În aceasta viziune, natiunea devine subiectul statului iar cetatenii doar obiectele acestuia, el putând sa dispuna oricând si oricât de ei în numele interesului national. Conform acestei perspective, libertatea si morala individuala nu pot fi atinse decât în interiorul natiunii si în termenii credintelor si valorilor nationale. Astfel, conform lui G.W.F. Hegel, natiunea este realitate iar individul nu.

Natiunea se defineste astfel în termenii a doua tipuri de factori (obiectivi si obiectivi)

Factorii obiectivi: care sunt cei mai discutati sunt cei legatie de

1. Limba – În special autorii germani sunt cei care pun factorul lingvistic pe primul plan. Limba este înteleasa ca un vehicul exceptional care aduna oamenii laolalta, creând un anumit tip de comportament printre ei.

2. Religia – a fost un factor extrem de important în formarea statelor natiunii si a constiintei nationale. Aceasta a determinat separatii extrem de importante între membrii acelasi etnii, care chiar daca vorbeau aceeasi limba aveau confesiuni religioase diferite – de exemplu germanii si austriecii, sau sârbii si croatii, astazi. Religia se propune ca un factor cultural determinant în formarea unei natiuni – astfel, chiar daca au o limba asemanatoare, grupurile pot avea istorii extrem de diferite datorita factorului religios.

3. Etnicitatea – se refera la un numar de atribute culturale si lingvistice comune, care diferentiaza grupul etnic de cel national în cadrul statului national. Câteodata grupul etnic poate fi diferit de cel national si prin caracteristici rasiale, ceea ce îi confera si o mai mare excluziune – de exemplu evreii în Germania interbelica, sau turcii în cea contemporana. Atât termenii de rasa si cei de etnicitate joaca un rol major în discursul nationalist, desi termenul de rasa, cu caracterul sau pseudostiintific nu reuseste sa expliciteze diferentele biologice sau culturale în termeni politici decât în forma excluderii

4. Geografia nationala – se refera la spatiul sau teritoriul locuit de o anumita natiune. Dar nu totdeauna granitele teritoriale ale statului national coincid cu spatiul natiunii, fie sunt mai mici, lasând o parte dintre membrii natiunii între granitele altui stat natiune, punându-i pe acestia în situatia de minoritari, fie în cadrul statul national exista teritorii revendicate de un alt stat pe baza identitatii nationale.