Otto von Bismarck

Otto von Bismarck, un fiu al unui aristocrat prusac, a unificat Germania în anii 1870. Şi el a dominat afacerile europene zeci de ani prin punerea în aplicare a unei inedite şi dure politici realpolitik, un sistem de politică bazat pe practică şi consideraţii morale.

Bismarck nu a început ca un posibil candidat probabil pentru politica. Născut un aprilie 1815, el a fost un copil rebel, care a reuşit să participe la universitate şi să devină un avocat la varsta de 21 de ani. Dar, ca un tanar avut cu greu succes, şi a fost cunoscut ca fiind un bautor inrait, cu nici o direcţie în viaţă reală.

În primi 30 de ani ai lui, el a trecut printr-o transformare, în care şi-a schimbat de la a fi un ateu destul de convins la un om religios. El, de asemenea,s-a căsătorit, şi s-a implicat în politică, devenind un membru suplinitor in Parlamentul prusac.

In perioada dintre anii 1850 şi 1860, el a avansat prin mai multe funcţii diplomatice, servind la Sankt Petersburg, Viena, şi la Paris. El a devenit cunoscut pentru emiterea aprecierilor ascuţite asupra liderilor straini intalnitii el.

În 1862, regele Prusiei, Wilhelm, a vrut sa creeze armate mari pentru a pune în aplicare o eficientă politica externe a Prusiei. Parlamentul European a fost destul de ingaduitor pentru a aloca fondurile necesare, şi ministrul de război,la convins pe rege să încredinţeze guvernul lui Bismarck.

**Cancelarul de Fier

Într-o întâlnire cu ministrii la sfârşitul lui septembrie 1862, Bismarck a făcut o declaraţie, care va deveni cunoscut. "Marile întrebări de zi nu va fi decis de discursuri şi negocierilor ale majorităţii ... dar de sânge şi de fier."

Bismarck s-a plâns de faptul că cuvintele lui au fost scoase din context şi interpretate greşit, dar "sânge şi de fier" a devenit un nume popular pentru politicile sale.

Razboiul austro-prusac

În 1864 Bismarck, utilizarea unor manevre diplomatice stralucite,a proiectat un scenariu în care Prusia a provocat un război cu Danemarca şi a apelat la ajutorul Austriei, care a provocat si ea acest razboi cu puţin benefici pentru ea însăşi. Acest lucru în curând a condus la războiul austro-prusac, care l-a castigat Prusia, Austriei i-au fost date termeni destul de indulgentii de predare.

Prusia victorioasa în război, a pretins teritorii ia anexa sa, şi i-a crescut foarte mult puterea propie a lui Bismarck.

"Telegrama de la Ems "

O dispută a apărut în anul 1870, când tronul vacant de Spania a fost oferit uni prinţ german. Francezii au fost preocupaţi de o posibilă alianţă spaniolă şi germană, şi ministru francez a la abordat pe Wilhelm, regele prusac, care era in statiunea Ems.

Wilhelm la rândul său, a trimis un raport scris despre întâlnirea lui Bismarck, care a publicat o versiune editată a acestuia care a condus francezi să creadă că Prusia era gata să meargă pentru război aceste fapte reeseau din", telegrama de la Ems.". Şi Franţa la folosit ca un pretext pentru a declara război la 19 iulie, 1870. Francezi a-u fost observati ca agresori, şi statele germane au intrat într-o alianţă militară cu Prusia.

Războiului franco-prusac

Războiul a fost dezastruos pentru Franţa, in termen de şase săptămâni de Napoleon al III a fost luat prizonier atunci cand armata sa a fost forţată să se predea la Sedan. Alsacia-Lorena a fost preluata de Prusia. Paris sa declarat ea însăşi o republică, iar prusacii au asediat oraşul. Francezi în cele din urmă s-au predat la 28 ianuarie 1871.

Motivaţiile de Bismarck, nu au fost de multe ori clar adversarilor săi, şi se crede că el a provocat războiul cu Franţa, în special pentru a crea un scenariu în care statele sud-germane ar dori să se unifice cu Prusia.

Bismarck a fost capabil sa formeze Reich-ului, un imperiu unificat german condus de prusaci. Alsacia-Lorena a devenit un teritoriu imperial al Germaniei. Wilhelm a fost declarat Kaiser, sau împărat, şi Bismarck a devenit cancelarul germaniei. Lui Bismarck i-a fost dat, de asemenea, titlul de principe regal şi incredintat cu o resedinta regala.

Cancelar al Reich-ului

Din 1871 de la 1890 la Bismarck a condu în esenţă o germanie unificată, modernizarea guvernul său a transformato într-o societate industrializată. Bismarck a fost cu amărăciune opus la putere de catre Biserica Catolica, iar campania sa împotriva biserici Kulturkampf a fost controversata, dar în final nu avut în întregime de succes.

În timpul aniilor 1870 şi 1880 Bismarck s-a angajat într-o serie de tratate care au fost considerate succese diplomatice. Germania a rămas puternică, şi potenţiali duşmani ai statului au fost intorsi intrun juc unu împotriva celeilalte. Geniul lui Bismarck consta în a fi capabil să menţină tensiunea între naţiunile rivale, în beneficiul Germaniei.

Caderea de la putere

Kaiser Wilhelm a murit la începutul anului 1888, dar Bismarck a rămas cancelar pana atunci când fiul împăratului, Wilhelm al II-lea, a urcat pe tron. Dar imparatul a 29 de ani nu a fost fericit cu Bismarck cancelarul de 73 de anii.

Tanarul Kaiser Wilhelm al II-lea a fost capabil să-l manevreze pe Bismarck într-o situaţie în care a fost declarat public că Bismarck sa fost retras din motive de sănătate. Bismarck nu a făcut nici un secret din amărăciunea sa. El a trăit pensionare, scriind şi comentând domeniul afacerilor internaţionale, şi a murit în 1898.****

Mostenirea lui Bismarck

Hotărârea asupra lui Bismarck de catre istorici este controversata. În timp ce el a unificat Germania, şi a ajutat-o să devină o putere modernă, el nu a creat instituţii politice, care ar fi putea rezista fără sprijinul sau personal. Acesta a fost observat cand Kaiser Wilhelm al II-lea, prin lipsa sa de experienţă sau din aroganţă, a destramat în esenţă, o mare parte din ceea ce Bismarck a realizat, şi a stabilit astfe lun teren propice pentru primul război mondial.

Amprenta lasata in istoria de Bismarck a fost vazuta în unii ochii ca intemeietorul naziştilor, zeci de ani după moartea sa,nazistii au încercat uneori să se prezinte ca moştenitorii săi. Cu toate acestea, istoricii au constatat că Bismarck ar fi fost îngrozit de către nazişti.