Președintele în SUA

1. ŞEFUL STATULUI

Instituţia şefului statului constituie una dintre cele mai vechi autorităţi politice, ea apărând odată cu statul, cunoscând o evoluţie continuă, atât în ceea ce priveşte forma, structura, cât şi preorgativele şi atribuţiile. Orice colectivitate, indiferent de mărimea ei, de nivelul său de organizare şi dezvoltare, a avut în fruntea sa un şef, fie ales, fie impus. Astăzi această instituţie, sub diferite forme, structuri, atribute şi prerogative este prezentă în societate.

Analiza instituţiei şefului statului impune precizarea categoriei de putere căreia îi aparţine. Includerea acestei instituţii în cadrul puterii executive sau legislative ţine în mare măsură de principiul pe care aceasta se fundamentează, al separaţiei ei sau al unicităţii. Daca puterea se fundamentează pe principiul separaţiei, instituţia şefului statului aparţine sferei executivului, de aceea ea apare sub numele de “şeful puterii executive” sau “şeful executivului”. Acolo unde însă statul este întemeiat pe principiul unicităţii, aceeaşi instituţie este aparţinatoare categoriei de putere similară cu cea a parlamentului, adică a legislativului.

In decursul vremii, instituţia şefului statului a îmbracat doua forme de organizare şi manifestare: uni-personală (rege, împărat, sultan, domn, principe sau preşedinte), de regulă numită, dar în vremurile moderne şi aleasă; colegială – aceasta a purtat şi poartă diverse denumiri: Prezidiu, Consiliul de stat, Consiliul prezidenţial.

În Statele Unite ale Americii, bazele sistemului politic au fost puse in urma cu mai bine de 200 de ani, practic odata cu constituirea statului nord-american, fiind forma de organizarea politica cu cea mai mare stabilitate in timp si totodata, un model pentru alte state. Din perspective tipologiei bazate pe criteriul raporturilor dintre puterile statului, sistemul politic al SUA aparţine tipului prezidenţial clasic, însă particularităţile sale fac din sistemul politic american un model de referinţă pentru studiile din domeniu, dar şi un etalon pentru practica politică a altor state.

Astfel, pe de-o parte, autorităţile statului, Congresul (puterea legislativă), Preşedintele (puterea executivă) şi Curtea Supremă (puterea judecătorească) sunt practic independente funcţional, fiecare în parte reglementând o fracţiune din puterea politică. Pe de altă parte, Preşedintele, ale cărui atribuţii au sporit de la an la an, se bucură de o largă autonomie în domenii majore ale guvernarii, situându-se în vârful ierarhiei administraţiei de stat. Cuvântul “preşedinte” provine din latinescul praesidens (prae- dinainte, sedere-şedere,) . În anumite ţări preşedintele este un post de onoare simbolic, în SUA însă, a fi preşedinte înseamnă a avea o responsabilitate enormă dar şi o putere pe măsură.

Din punct de vedere al structurii sale, statul american este o federaţie, acest caracter fiind exprimat prin 2 principii constituţionale: principiul participarii, conform căruia fiecare stat al uniunii este reprezentat în Senat prin 2 senatori şi prin principiul organizării federative care stipulează că puterile care nu sunt delegate Statelor Unite de către Constituţie şi nici nu sunt interzise de aceasta statelor, sunt rezervate statelor respective sau poporului.

2. SEFUL STATULUI IN SUA

În SUA, puterea executivă la nivel naţional este încredintată unui preşedinte. Articolul II , secţiunea 2 prevede că puterea executivă aparţine Preşendintelui SUA . Preşedintele Statelor Unite ale Americii (câteodată abreviat în engleză ca "POTUS") este şeful statului american fiind simultan preşedintele şi şeful guvernului Statelor Unite ale Americii. În multe ţări, cele două funcţii sunt separate, preşedintele unei ţări nefiind şi primul ministru al aceleiaşi ţări.

Conform Constituţiei SUA, preşedintele în exerciţiu este şi şef de guvern al guvernului federal al Statelor Unite şi totodată comandantul suprem al forţelor armate. El este înzestrat cu atribuţii substanţiale, de natură să-i asigure eficacitatea administrării interne şi a dirijării relaţiilor externe cum ar fi formarea echipei guvernamentale, numirea celorlalţi demnitari în stat, a ambasadorilor, judecătorilor la Curtea Supremă, reprezentarea statului, încheierea tratatelor, declararea stării de razboi şi pace. Importante prerogative deţine presedintele S.U.A. şi în domeniul legislativ, iniţiativă legislativă, dreptul de veto asupra legilor emise de parlament, promulgarea legii, etc.

Practic în S.U.A., instituţia prezidentială se contopeşte cu cea executivă, fiind foarte greu de făcut o delimitare între acestea două. In această societate puterea supremă este deţinută de două componente: preşedintele şi guvernul, pe de o parte şi Congresul, de cealalta parte.

Din cauza statutului Statelor Unite ale Americii de superputere, preşedintele american este adesea considerat cea mai puternică persoană a lumii, fiind adesea una dintre cele mai bine cunoscute figuri publice. În timpul războiului rece, preşedintele american a fost adesea considerat ca "liderul lumii libere" , perifrază cu care este încă cotat astăzi. Statele Unite ale Americii a fost prima ţară care a creat funcţia de preşedinte ca şef de stat al unei republici moderne. Astăzi, funcţia în sine a generat o copiere şi multiplicare a modelului iniţial american la scală globală, acolo unde există un sistem de guvernare de tip prezidenţial.

Primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii a fost George Washington, care a slujit două mandate (sau termene) 1789 - 1793 şi 1793 - 1797. Actualul preşedinte al SUA, Barack Obama, este cel de-al 44-lea preşedinte american. Mandatul său a început în 2009 şi se va încheia în 2013, la 20 ianuarie, orele 12:00:00.