Morală și etică în afaceri

1) MORALA ŞI ETICA

1.1. Ce este morala

"Dicţionarul explicativ al limbii române", prin ediţia sa din 1975 defineşte morala ca fiind: "ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate, şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică". În Dicţionarul limbii franceze "Petit Robert", prin ediţia sa din 1982 defineşte morala ca fiind: "ştiinţa binelui şi răului; teoria acţiuni umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei şi au ca scop binele; ansamblul de reguli de conduită considerate de o manieră absolută; ansamblu de reguli de conduită care decurg dintr-o anumită concepţie despre morală".[18]

Thomas Maltus preciza în "Principles of Political Economy" (1820), ca "Economia politică are cu mai multe relaţii cu morala şi politica decât cu ştiinţele matematice". [7]

La baza moralei stau câteva principii: principiul demnităţii, principiul responsabilităţii, principiul libertăţii, principiul solidarităţii, principiul dreptăţii şi principiul carităţii.

1.2. Ce este etica

"Dicţionarul explicativ al limbii române", prin ediţia sa din 1975 defineşte etica ca fiind: "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare unei anumite clase sau societăţi"

O înţelegere a eticii este critică pentru noi ca indivizi, pentru că o etică sănătoasă reprezintă însăşi esenţa unei societăţi civilizate. Etica este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile noastre. Ea înseamnă ansamblul nostru de a ne relaţiona faţă de patroni, faţă de angajaţi, de colegi, de clienţi, de subordonaţi, de furnizori, faţă de comunitatea în care ne aflăm şi unii faţo de alţii. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane - toţi avem legături unii faţă de alţii - ci la calitatea acestor legături. [2]

Studierea eticii ca disciplină practică numită şi "etica aplicată", ca ultim curent în abordarea acestei ştiinţe, a avut o contribuţie foarte importantă atât în domeniul dreptului cât şi al medicinii în care etica legală sau jurisprudenţa şi etica medicală sunt subiecte bine stabilite. Această abordare a dreptului şi medicinii au avut o importantă contribuţie la dezvoltarea Business Administration ca disciplină de studiu, în special în SUA. De exemplu Universitatea Harvard, la lansarea Facultăţii de Business a adoptat modelele pedagogice dezvoltate de facultăţile sale de drept şi medicină, în care abordarea etică a disciplinei are un rol important. Aceasta s-a datorat şi faptului că unii profesori şi oameni de afaceri au considerat necesar impunerea în practica afacerilor a valorilor acceptate de către comunitatea mai larga. Baza legală a acestei concepţii de încorporare a eticii în afaceri se presupune că este conţinută într-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie a SUA, în 1906, care spune că: "Corporaţia (firma) este creaţia statului, şi că are menirea să existe pentru biele comunităţii". [6]

1.3. Exemple şi efecte ale aplicării principiilor morale şi etice

Din 1977, General Motors are o politică de integritate a personalului, în care regula de bază este aceea că un angajat al său "nu ar trebui sa facă un lucru de care să se ruşineze înaintea familiei lor sau să se teamă că l-ar putea citi pe prima pagina a ziarului local". General Motors nu este singura firmă care promovează comportamentul etic. Aproape 1/2 din companiile mari din SUA au un "Cod comun de comportament". Aceste coduri vin în sprijinul angajaţilor care simt presiuni în direcţia unor decizii pe care le considera neetice. De asemenea, aceste coduri realizează un antrenament în tipurile de comportament care se aşteaptă de la angajaţi.[1]. Un model a unui cod de etică profesională poate fi urmărit în capitolul 3.1. al acestei lucrări.

Compania Johnson & Johnson are următorul "crez" etic: "credem că prima noastră responsabilitate se îndreaptă către doctori, asistente şi pacienţi, către mamele şi taţii şi toţi ceilalţi care folosesc produsele şi serviciile noastre. Noi suntem responsabili faţă de angajaţii, acei bărbaţi şi femei care lucrează împreună cu noi pe toate continentele. Toţi trebuie consideraţi ca şi o persoană individuală. Trebuie să respectăm demnitatea lor şi să le recunoaştem meritele. Noi trebuie să le asigurăm o conducere competentă, care trebuie să fie justă şi morală. Noi suntem responsabili faţă de comunităţile în care noi trăim şi muncim şi la fel faţă de comunitatea globală. Trebuie să fim buni cetăţeni. Atunci când vom acţiona în concordanţă cu aceste principii, acţionarii noştri vor realiza un profit echitabil."[4]

Compania Chimica Eastman: "Suntem cinstiţi cu noi înşine şi cu ceilalţi. Integritatea noastră se oglindeşte în relaţiile noastre cu angajaţii, clienţii, furnizorii şi vecinii. Scopul nostru sunt relaţiile bazate pe adevăr."[4]

Compania Engleza de Telecomunicaţii: "Ne vom folosi în mod corect puterea noastră de cumpărare, şi ne vom îngriji cu bună credinţă de operaţiile care implică oferta şi contractele; plata promptă şi în modul în care s-a convenit."[4]

Un alt exemplu al aplicării unor principii morale sănătoase îl da compania Services Master Corporation, din SUA, care timp de 25 de ani a înregistrat o creştere continuă a profitului şi care are în prezent aproximativ 200.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 4 miliarde de USD. Această companie are inscripţionat pe frontispiciul clădirii lor, principiul central al codului etic al companiei: "Îl slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce facem".[4]

Daca în 1989 doar 15% din primele 500 de companii din SUA şi Marea Britanie aveau un cod etic, în 1999 procentul lor s-a ridicat la 60%. [4]

Revista Harvard Business Review, din SUA, a prezentat pe baza căruia s-a realizat un sondaj pe abonaţii săi, prin următorului caz ipotetic: "Ministrul unei tari străine va cere să plătiţi o taxă de consultanţă de 200.000 de USD. în schimbul banilor, el promite asistenta speciala în obţinerea unui contract de 100.000.000 de USD care va produc un profit net de 5.000.000 de USD pentru compania dumneavoastră. Contractul ajungând probabil la un competitor străin dacă dumneavoastră nu acceptaţi propunerea.". Realizatorii acestui sondaj au obţinut următorul rezultat:

 42% din abonaţii revistei Harvard Business Review, au spus că ar refuza să plătească;

 22% au spus ca ar plăti, dar ar considera neetic acest gest;

 iar 36% au spus că ar plăti şi ar considera gestul etic în contextul respectiv .[3]

Aceasta atitudine generează, aşa cum o dovedeşte şi poziţia 18, cu “nota” 7,5, pe care o ocupă SUA în cadrul studiului, cu privire la prezenta corupţiei, realizat de Transparency International Corruption, în anul 1999 sau de locul 4, în clasamentul IDU pe care îl ocupă această ţară, în anul 1995.[5,8]