Războiul Antiterorist

I. RĂZBOIUL ANTITERORIST

Răspândirea globală a terorismului şi lupta împotriva acestui flagel aduc comunitatea internaţională în faţa unui adevărat conflict strategic. Dacă în trecut terorismul era în general menţinut, mai mult sau mai puţin sub control, în secolul al XX-lea el a suferit un proces de internaţionalizare, favorizat fiind de explozia informaţională, de mijloacele oferite atât de cuceririle ştiinţei şi tehnologiile noi, cât şi de sprijinul direct sau indirect al unor state interesate. Pe măsura trecerii în secolul al XXI-lea s-au putut constata efecte tot mai primejdioase ale terorismului, alimentat mai ales de fundamentalismul islamic şi de conflictul menţinut între palestinieni şi ţările arabe care-i susţin şi statul Israel, sprijinit de SUA şi de toate ţările democrate. După 11 septembrie 2001, lumea s-a schimbat destul de mult şi putem spune că asistăm la sfârşitul polarităţii. „În lumea de după 11 septembrie, ameninţările se definesc cel mai mult prin faliile din cadrul societăţi, decât prin graniţele teritoriale dintre ele. De la terorism la boli planetare sau degradarea mediului, provocarea a devenit transnaţională. Aceasta este insuşirea definitorie a politicii mondiale la inceputul secolului XXI.”

Fiind în continuă ascensiune terorismul internaţional poate fi apreciat drept un fenomen agresiv, complex si omnidirecţional, o ameninţare din ce în ce mai pronunţată la adresa păcii şi securităţii, a fiinţei umane, a valorilor şi a civilizaţiei, care îmbracă forme din ce în ce mai imprevizibile, folosind pentru atingerea scopurilor propuse, atât mijloace tradiţionale, cât si cele mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii. Pentru îndeplinirea obiectivelor lor, teroriştii caută ţinte dintre cele mai diverse, care lovite asigură pe lângă distrugerile şi pierderile considerabile, un impact psihologic asupra opiniei publice, punând in pericol vieţi omeneşti, sisteme de valori, standarde şi sisteme politice.

Atentatele de la 11 septembrie 2001 au avut un impact considerabil, nu doar în SUA, ci asupra întregului context de securitate pe plan internaţional. Modul de concepere a relaţiilor internaţionale, paradigma de securitate, percepţia riscurilor şi definirea metodelor de prevenire şi combatere a acestora s-au modificat fundamental. Se poate vorbi de o epocă “post-11 septembrie”. Rezultatul este că, în prezent, ne aflăm într-un “război împotriva terorii”, cu atât mai dificil şi complex cu cât este unul neconvenţional (teroriştii adoptă metode care contravin dreptului clasic al conflictelor armate, nu sunt subiect de drept internaţional, reprezintă entităţi în acelaşi timp nestatale şi trans-statale, au ca ţintă privilegiată civilii, prezintă tendinţe autodistructive şi se legitimează printr-o ideologie de natură religioasă/ transcendentală).

Până la evenimentele din 11 septembrie, dezechilibrul şi echilibrul dintre state reprezentau un cadru geopolitic normal, care însă a fost serios afectat din cauza apariţiei şi dezvoltării unor organizaţii ale societăţii civile, nonguvernamentale şi transnaţionale care au luat forma organizaţilor teroriste. Acestea nu se mai supun regulilor diplomatice sau relaţiilor internaţionale dintre state. Washingtonul este blocat de acţiunile unor organizaţii teroriste dintre care Al-Qaeda este cea mai importantă. Rusia nu este capabilă să facă faţă organizaţiilor teroriste cecene şi altora extremiste de pe propriul teritoriu naţional. Uniunea Europeană poate fi destabilizată destul de grav, dacă nu va gestiona eficient soarta milioanelor de islamişti a căror cultură politică este total diferită faţă de sistemul liberal democratic.

Se conturează ideea că actuala destabilzare a ordinii mondiale îşi are originea în eşecul Washingtonului în Irak. Însă este destul de cert faptul că se putea ajunge la acelaşi rezultat chiar în condiţiile în care SUA interveneau oriunde altundeva decât în Irak sau Afganistan. Se putea ajunge la acelaşi rezultat chiar dacă Washingtonul nu intervenea niciunde, pentru că pericolul vine din partea unor actori politici fără structură statală, care sunt decişi să sfârşească existenţa unor state, civilizaţii şi culturi care se găsesc în contradicţie cu perceptele lor religioase radicale.

Atrocităţiile de după 11 septembrie 2001, servesc ca advertisment dramatic pentru ceea ce fusese înteles de multă vreme: cei bogaţi şi puternici nu se mai bucură de un monopol aproape complet al violenţei, situatie care a predominat de-a lungul istoriei; o dată cu tehnologia modernă, perspectivele sunt intr-adevăr îngrozitoare.

În momentul de faţă, lupta împotriva terorismului este o luptă pe tot terenul, ca să folosesc un termen din handbal sau fotbal, agresiunea poate să vină de oriunde şi se poate produce oriunde. Combaterea terorismului înseamnă un război în detaliu, care cuprinde, pe langă acţiuni de mare anvergură, cum este cazul ripostei Statelor Unite şi a aliaţiilor săi din Afganistan şi Irak, şi acţiuni ale unor structuri strict specializate desfaşurate pe arii geografice extinse, în zonele unde au fost localizate elemente teroriste, sau susţinători ai acestora, pe o perioadă de timp nedefinită. Este un conflict care depinde de decizia politică, tehnologia informaţiilor si capacităţile de mobilizare a resurselor, dar care necesită rabdare, subtilitate şi confidenţialitate, alaturi de o pregatire desavarşită a elementului uman.