Războiul Împotriva Terorismului

Pentru abordarea acestei teme, voi aminti ȋn primă instanţă despre terorism, urmȃnd ca apoi să dezvolt idei cu privire la apararea ȋmpotriva acestuia.

Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia teroriei

exercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia – şi, de-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de mijloacele la dispoziţie, şi aproape peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Din păcate, şi terorismul, ca şi războiul, face parte, într-un fel, din arsenalul prin care lumea se neagă pe sine, se urăşte şi se autodistruge, crezând că se purifică.

Terorismul este acelaşi de veacuri. Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, prin imaginea terifiantă transmisă în direct (ca şi cea a revoluţiei române din decembrie 1989), n-a făcut altceva decât să schimbe percepţia omenirii şi a fiecăruia în parte, să-i aducă aminte că, undeva, nu departe de el, de omul planetei, poate chiar lângă el, poate chiar în el, se află un monstru care-l poate ucide oricând şi oricum. Acesta a fost, probabil, şi obiectivul central al atacurilor din 11 septembrie: crearea unui coşmar universal, lumea să afle şi să nu uite că poate fi lovită şi ucisă oricând, oriunde şi prin orice mijloace.

Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci este chiar răul din lume, adică răul nostru, partea fanatică dintre noi şi, adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puterii, al răzbunării, el egocentrismului, al pedepsirii cu orice preţ, al purificării prin ucidere şi prin distrugere. De aceea, acest fenomen specific doar mediului uman (doar fiinţa umană are plăcerea sadică de a teroriza) trebuie investigat şi analizat aşa cum este, de pe poziţii cât se poate de obiective, pentru a-i decela sensurile şi mecanismele, pentru a-i afla izvoarele şi, în consecinţă, pentru a-i anihila cauzele, a-i distruge structurile, a-i limita efectele şi a-i tăia rădăcinile.

Terorismul este o ameninţare asimetrică, din umbră. Evoluţia lui, de la o seamă sau o sumă de acte teroriste disperate la un summum al fanatismului, cruzimii şi violenţei,adică la un război terorist, şi el asimetric şi pervers, este de natură să genereze reacţia corespunzătoare a omenirii, să declanşeze adică războiul antiterorist.

Am ajuns exact ȋn punctul care ne interesează, de aceea voi dezvolta ȋn cele ce urmează acest subiect.

Războiul împotriva terorismului (cunoscut și ca Războiul global împotriva terorismului sau Războiul împotriva terorii) este o campanie militară internațională împotriva terorismului condusă de Statele Unite și Marea Britanie cu sprijinul partenerilor din NATO, dar și a altor țări care nu sunt membre NATO. Inițial campania a fost îndreptată împotriva al-Qaeda și a altor organizații militante cu scopul de a le elimina, dar s-a finalizat cu ocupația coaliției multinaționale a Afganistanului și Irakului.

Războiul terorist, necesită o ripostă pe măsură, dar nimeni nu este pregătit pentru o astfel de ripostă, pentru că nimeni nu s-a gândit vreodată că terorismul – care nu era decât o formă extremă de protest sau de supunere prin voinţa celui mai puternic – ar putea deveni război, şi încă război planetar. Şi astăzi, mulţi analişti se îndoiesc de o astfel de dimensiune dată terorismului. Poate că, într-un fel, asta s-a şi dorit: să se creeze imaginea unei ameninţări permanente, a unui război permanent, cu care lumea să se lupte, vrând-nevrând, până în pânzele albe…

Totuşi, atacurile de la 11 septembrie au existat. Ameninţarea teroristă nu mai

este o glumă, nu mai este o simplă formă de protest sau un mod de a supune lumea folosit odinioară de legiunile romane şi existent încă şi astăzi în mentalitatea unor puteri,

dar sub altă formă şi sub alte formule.

„Actele de război produse la 11 septembrie 2001 contra Statelor Unite au depăşit

terorismul obişnuit. O veritabilă reflecţie strategică şi militară trebuie să fie angajată pentru a determina ce mijloace şi ce strategii sunt necesare democraţiilor noastre pentru a contracara în mod eficient această ameninţare. Lupta împotriva terorismului internaţional nu este numai o problemă de securitate interioară care afectează anumite ţări, ci ea constituie o veritabilă provocare strategică lansată împotriva democraţiilor noastre şi valorilor noastre“ – spune un general francez.