Rolul și Impactul Liderilor de Opinie - Management și Marketing Politic

În vocabularul românesc, termenul de opinie publică intră din englezescul public opinion şi potrivit dicţionarului Blackwell „constă din vederile agregate ale membrilor unei populaţii pe diferite teme şi poate fi exprimată de exemplu ca procentaj al adulţilor care aprobă activitatea unui anumit lider politic în funcţia pe care o îndelplineşte. ( ) Opinia publică se măsoară prin simpla agregare a punctelor de vedere ale indivizilor la un anumit moment, şi îşi are rădăcinile în indivizi şi în percepţiile şi judecăţile lor schimbătoare.”

Jean Jacques Rousseau este considerat de specialiştii în domeniu ca fiind primul care a folosit termenul, în perioada când ocupa funcţia de secretar al ambasadorului Franţei la Veneţia, utilizând termenul de l’opinion publique în sensul de „tribunal de a cărui dezaprobare trebuie să te fereşti”.

Cu toate acestea, adevărata cunoaştere ştiinţifică a termenului o putem avea în vedere de la începutul veacului trecut, pe care Septimiu Chelcea îl şi denumeşte ca fiind deceniul opiniei publice. Primele decade ale secolului al XX-lea sunt marcate de scrierile lui Walter Lippman, Pierre Bourdieu, Sindey Verba, Jüngen Habermas.

După cum putem observa, opinia publică a constituit un domeniu fertil de cercetare. Lucrarea de faţă îşi popune o scurtă analiză teoretică a conceptului de lider de opinie şi o trecere în revistă a lucrărilor semnificative pe acest subiect, pentru ca apoi să se concentreze pe rolul şi influenţa liderilor de opinie în conturarea comportamentului politic. Finalul lucrării aduce o prezentare în linii mari a aplicabilităţii conceptului de „lider de opinie” în alte domenii decât cele cunoscute în mod tradiţional.

Dacă ar fi să reconstituim o monografie a conceptului de lider de opinii vom găsi atât o plajă de definiţii imprecise, controverse, dar şi teorii pertinente. Liderii de opinie au fost consideraţi elemente cheie în fluxul informaţiei politice. Lazarsfeld, Berelson şi Gaudet, prin teoria two-step flow, au considerat că fluxul de informaţii de la mass-media la individ este mediat de lideri de opinie care se bucură de puterea socială pe care le-o oferă deţinerea şi transmiterea informaţiilor.

Un lider de grup poate fi un obiect de referinţă, iar această calitate depinde de asumarea rolului şi astfel ne aşteptăm ca liderul să fie mai influent decât ceilalţi membri ai grupului. James S. Fenton şi Thomas R. Leggett vorbesc despre două tipuri de indivizi în cadrul unui grup – lideri oficiali şi lideri neoficiali. Liderii oficiali îşi justifică statutul prin virtutea autorităţii învestite în poziţia sau funcţia ocupată Pe de altă parte, liderii neoficiali nu se bucură de autoritatea unei funcţii ci influenţează prin sugestie şi comandă. Fără îndoială că există o serie de diferenţe între liderul oficial, care are o influenţă ce derivă nu doar din calităţile lui personale de lider, dar şi din autoritatea pe care i-o conferă funcţia. Un lider neoficial nu este unanim recunoscut şi în consecinţă nici nu are autoritate deplină.

John Stuart Mill scria în lucrarea sa Despre Libertate despre faptul că masele nu îşi formulează opiniile prin intermediul Statului sau al Bisericii, sau din cărţi. Modul lor de gândire este conturat de oameni asemănători lor, care vorbesc sau se adresează în numele lor. După ce J. S. Mill a sugerat importanţa influenţei personale şi rolul formatorilor de opinie, mai multe studii au furnizat primele dovezi empirice ale acestor concepte. Dintre aceştia amintim Berelson, Lazarsfeld şi McPhee în 1954; Katz 1957; Katz şi Lazarsfeld 1955; Lazarsfeld, Berelson şi Gaudet 1948. Rolul relaţiilor interpersonale în fluxul şi influenţa informaţiei, aşa cum sunt ele prezentate în aceste studii, au adus o contribuţie importantă în domeniu. Dintre toate teoriile formulate în legătură cu acest subiect, multe dintre ele se axează pe poziţia influentă a liderilor de opinie.

Analiştii şi cercetătorii au încercat să determine dacă liderii de opinie posedă un set particular de caracteristici socio-economice, un nivel de implicare politică, sau o cultură politică care să îi diferenţieze de ceilalţi, de restul.

Atunci când li s-a cerut să dentifice liderul de opinie din grupul lor, participanţii la un proiect au făcut apel la trăsături precum: bun simţ, maturitate, autoritate (te determină să urmezi regulile, dă sfaturi astfel încât cineva să facă lucruri pe care el sau ea se teme să le facă), egocentrism, are opinii şi nu se teme să se facă auzit, accesibilitate, pragmatism, apartenenţa liderului la grupul din care face parte, profesionalism şi vizibilitate, capacitatea de a ieşi în evidenţă Putem conchide, printr-o definiţie simplistă că liderii de opinie sunt persoane, care se bucură de o poziţie privilegiată şi recunoscută în cadrul grupului, mai interesate de anumite probleme şi care îşi expun părerea mai des şi mai pertinent decât ceilalţi membri ai grupului.

O serie de studii în domeniu demonstrează că indivizii se bazează pe prezenţa unor caracteristici specifice – abilitatea de a se face plăcut, o poziţie elitistă şi opinii în legătură cu chestiuni de interes comun - ca dovezi că purtătorul lor posedă informaţii politice corecte, pe care se poate baza. Cetăţenii relativ neinformaţi se vor baza apoi pe aceştia în procesele lor de luare a deciziilor.