Sisteme Electorale

Sistemul electoral

Alegerile populare reprezintă forma cea mai puternică de legitimare a elitelor politice în cadrul unui regim democratic. Sistemul electoral este alcătuit din ansamblul de legi, reguli, reglementări ce realizează transformarea voturilor în mandate (locuri în legislativ).

Scrutinul electoral

Reprezintă totalitatea actelor care constituie operaţiunea electorală propriu-zisă. În mod curent scrutinul se confundă cu modul de scrutin care înseamnă însă felul în care este concretizat şi aplicat actul electoral. Consacrarea prin lege electorală a unui anumit mod de scrutin reprezintă un moment de discordie majoră între partidele politice deoarece fiecare dintre modurile de scrutin avantajează unele partide dar dezavantajează altele. Alegerile au un trecut îndelung : au apărut încă în perioada tribala unde de regulă modul de alegere erau aplauzele sau ovaţiile. Evul mediu, mai ales din cauza alegerilor din interiorul bisericii catolice a utilizat votul unanim, situaţie care a creat mari dificultăţi în alegerea papei.

În epoca modernă şi mai ales în sec. XIX a fost utilizat votul majoritar. În lumea contemporană se practică două moduri principale de scrutin, la care se adaugă unul mixt:

1. Sistemul majoritar ,uninominal sau de lista, cu unul sau tururi de scrutin.

2. Reprezentarea proporţională (RP)

3. Sistemul electoral mixt.

Fiecare cu avantajele şi dezavantajele lui.

Pe lângă acestea două, în practica democratică există o serie de sisteme electorale mixte.

Sistemul majoritar

Pare a fi cel mai simplu sistem cu putinţă:

Candidatul situat în frunte indiferent de procentaj sau scor electoral este considerat ales, cu rare excepţii (vezi Franţa), în care în primul tur de scrutin se cere majoritatea absolută; în restul statelor care utilizează acest sistem se aplică majoritatea relativă(84 de state). Romania îl utilizează doar pentru alegerea preşedintelui ţării şi a primarilor, iar în prezent întreaga clasă politică este preocupată de introducerea sistemului majoritar şi pentru alegerile parlamentare. Din punct de vedere tehnic scrutinul uninominal presupune urmatoarele operaţii:

• ţara se împarte într-un număr de circumscripţii electorale egal cu numărul de mandate parlamentare disputate.

• pe buletinele de vot sunt înscrise numele candidaţilor aflaţi în competiţie.

• alegatorul radiază numele celor pe care nu îi doreşte şi păstrează numele candidatului favorit (în alte ţări se ştampilează numele candidatului favorit).

• stabilirea învingătorului se face potrivit principiului “Învingătorul ia întreg mandatul, chiar dacă nu a obţinut jumătate plus unu”.

Aventajele scrutinului uninominal:

1. Asigură o suprareprezentare pentru partidul aflat în frunte, creînd posibilitatea formării unei guvernări majoritare stabile.

2. Favorizeaza doar marile partide; de fapt alegerile competitive se fac pînă la urmă între 2 partide importante (sau 2 blocuri politice importante).

3. În acest fel se accelerează polarizarea vieţii politice, fapt dorit de toate ţările democratice.