Strategie eficientă - Machiavelli

Motto : „Un Principe nu trebuie să aibă alt ţel, nu trebuie să se gândească la altceva,

nu trebuie să înveţe altceva decât războiul, cu regulile şi disciplina lui,

pentru că el este singura artă necesară celui care conduce.”

Abstract :

Lucrarea de faţă îşi propune realizarea unei analize a modului în care este construit discursul strategic si politic machiavellian. Se va urmări, în special, legătura dintre elaborarea unor strategii de conducere, moralitate şi gândirea politică. Astfel, structura lucrării va avea la bază trei idei majore, şi anume : legătura dintre tratatul „Principele” şi gândirea strategică, tipologia Principelul ca bun strateg, încheind cu sfaturi şi recomandări menite să sprijine unitatea şi prosperitatea statelor.

Introducere :

Tema abordată în cadrul acestei lucrări face parte din domeniul managementului strategiilor, referindu-se, în special, la modul de alcătuire şi interpretare al discursurilor sustinute Niccolo Machiavelli.

„Principele” este un tratat care a făcut inconjurul lumii si care a făcut obiectul a numeroase dezbateri pe teme politice, economice si sociale, chiar si filosofice. Acest tratat este de fapt o suma de reguli, norme, sfaturi pentru construcţia unui stat menit sa atingă perfecţiunea.

Sfaturile pe care Machiavelli le indreaptă spre un ipotetic Principe nu sunt nimic altceva decât o minuţioasă strategie a de punere in aplicare a unor practici politice care să ducă la unificarea Italiei şi la o bună guvernare a acesteia. Aceste idei enunţate de scriitor îşi au originea în convingerea că politica are propriile reguli de acţiune, î general incompatibile cu cele ale vieţii comune.

Consider că acest subiect este oportun în contextul actual, cu atât mai mult cu cât lucrări de specialitate, care să trateze această problematică a stabilirii stabilirii unor legături între strategiilor de conducere şi stilul gândirii politice machiavelliene nu sunt prea comune.

Analiză :

În rândurile ce urmează, lucrarea îşi propune să realizeze o analiză structurală, incluzând o prezentare a contextului în care a fost scrisă această lucrare, importanţa acesteia precum şi legătura ei cu domeniul managementului strategic.

Din această perspectivă, se va încerca realizarea unei analize comparative a diferitelor siuaţii expuse de către autor şi efectelele acestora asupra strategiilor de conducere ulterior elaborate.

Pentru început trebuie menţionat faptul că în cadrul acestei lucrări, Machiavelli dă sfaturi lipsite de orice prejudecată Principelui, rădăcina lor profundă stând în ideea conform căreia politica are propriile ei fundamente şi reguli de acţiune independente şi necompatibile integral cu cele ale unei vieţi comune.

Iar termenul de strategie a trecut printr-o serie de modificări în ceea ce priveşte accepţiunea si modul în care a fost perceput de-a lungul timpului. Astfel, dacă la început pentru Sun Tzu acest termen era echivalentul „artei războilui”, pentru anticii greci acesta va îngloba şi „abilitatea de conducere, administrare, putere şi convingere prin oratorie”. În cele din urmă, pentru umanismul machiavellian, acest termen va include şi ideea pregătirii şi a planificării modului în care urmau să se realizeze planuri politice.

Ne putem întreba atunci care este legătura dintre gândirea politică machiavelliană si managementul strategic ? Răspunsul este unul destul de simplu. Dată fiind situaţia Italiei, care era fragmentată la acea vreme, prin sfaturile date de Machiavelli unui potenţial principe reprezintă un set de strategii a căror aplicare putea duce nu numai la unificarea, ci şi la consolidarea acesteia ca stat.

În primul rând, în cadrul acestei lucrări, este expusă pe larg concepţia potrivit căreia istoria este o consecinţă a activităţii umane, opera omului şi a personalitaţii sale, faptul istoric stând doar în forţa lucrurilor. În opinia autorului, forţa naturală şi forţa raţiunii sunt singurele elemente motrice ale artei de a guverna, de a elabora strategii şi d a conduce. Doar prin dirijarea acestor „forţe ale realităţii” şi prin înţelegerea lumii reale, înseamnă pentru Machiavelli „a guverna”.