Violențele interetnice de la Târgu-Mureș

Au fost confruntarile grave care au avut loc între 19 martie si 21 martie 1990 la Târgu Mures, în urma carora cinci oameni si-au pierdut viata, sute de oameni au fost brutalizati si raniti, iar convietuirea interetnica în Târgu Mures a fost alterata considerabil. În opinia unor autori, evenimentul ar fi fost pus la cale de lucratori din fosta Securitate pentru a justifica nevoia înfiintarii S.R.I., fapt care a avut loc pe 25 martie 1990.

Cu toate ca aniversarea revoltei maghiare antihabsburgice de la 1848 se încheiase pe 15 martie 1990 în mod pasnic, pe 19 martie 1990 au descins la Târgu Mures sateni din zona Gurghiului care au atacat sediul UDMR, dar si pe cele ale PNT si PNL, sub privirile încurajatoare ale fortelor de ordine. Între victime s-a aflat unul din liderii comunitatii maghiare din Transilvania, scriitorul András SütQ. Acesta a fost batut bestial, viata fiindu-i pusa în pericol prin leziuni multiple.

Deplasarea satenilor a fost organizata de lucratori ai fostei Securitati, care au pus la dispozitia lor mai multe autobuze, îndrumându-i de asemenea spre sediile partidelor de opozitie.

Motivul prezentat satenilor a fost acela ca steagul Ungariei ar fi fost amplasat pe cladirea primariei municipiului Târgu Mures, iar sediul acesteia ar fi fost ocupat de elemente turbulente maghiare care ar fi declarat ocuparea orasului.

Partidele burgheze românesti (PNL si PNT) au fost prezentate ca instrumente ale strainatatii, opinie larg raspândita în anul 1990 si facuta plauzibila prin faptul ca liderii acestor partide, erau recent întorsi din exil .

La auzul vestilor alarmiste locuitorii a doua sate românesti din Valea Gurghiului, Hodac si Ibanesti s-au deplasat cu autobuze la Tîrgu Mures pentru a face "curatenie" (actiunile s-au desfasurat în mod asemanator cu mineriadele). Înarmati ca si rasculatii, noii veniti au calmat în opinia lor lucrurile. Grupul maghiar a reusit sa incendieze autobuzele cu care venisera noii combatanti si sa-i agreseze pe sateni.

Pe fondul venirii satenilor din Valea Gurghiului, pe 20 martie 1990 s-au adunat 15.000 de maghiari în centrul orasului ca sa protesteze fata de întâmplarile din ziua precedenta.

În acea zi s-au consolidat taberele adverse, compuse din români, respectiv din maghiari. Aceste tabere s-au ciocnit atât ideatic, dar si fizic, totul culminând cu violente stradale deosebit de grave.

Asezarea celor doua grupuri în centrul orasului a favorizat izbucnirea violentelor. Grupul românilor era asezat pe partea de vest a centrului (în fata hotelului Grand), iar grupul maghiar pe partea de est, lânga statuia soldatului necunoscut aproape de statuia lui Avram Iancu; taberele erau delimitate de un cordon nesemnificativ de politisti.

Din motive cultural-simbolic-istorice partea dinspre hotelul Grand a încercat sa ajunga în partea opusa a pietei pentru a fi aproape de Avram Iancu, iar în acel moment partile aflate în tensiune, care pâna în acel moment scandau diferite lozinci la adresa celorlalti si îsi exprimau propriul crez s-au ciocnit. Incitatorii nu au lipsit din nici una din tabere, de asemenea miscarile provocatoare a liderilor ambelor tabere.

Subiectul Mihaila Cofariu este interesant de amintit pentru a observa si prezentarea mediatica a conflictelor din martie 1990.

Mai întâi de toate trebuie mentionata strania prezenta a mai multor reporteri straini înarmati cu aparatura video-foto cazati în hotelul Grand la etajele superioare de unde au înregistrat aceste evenimente foarte exact.

Revenind la Mihaila Cofariu presa nationala si internationala a prezentat în prima faza un caz din centrul Transilvaniei unde agresorii români au batut cu bestialitate mai multi cetateni maghiari printre care si un cetatean de etnie maghiara îmbracat într-un pulover verde. Imaginile socante prezentate atunci îl aveau în prim plan pe cel îmbracat în verde si mentionau ura cetatenilor români fata de tot ce are legatura cu ungarii inclusiv culoarea verde prezenta pe steagul Ungariei.

Imaginile filmate de un cameraman irlandez au fost redate si comentate pâna în momentul în care a fost dezvaluita identitatea celui batut cu bestialitate chiar si atunci când era cazut la pamânt si nu mai misca: un român din Ibanesti.

Despre inexactitatea datelor legate de Mihaila Cofariu care au tinut prima pagina a ziarelor interne si internationale nu s-a dat nici o dezmintire. Probabil ca în opinia unora înca persista ideea ca în România ura fata de alte etnii este de actualitate, iar evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mures sunt o dovada în plus pentru acest lucru. Singurul adevar de necontestat pâna în acest moment al acestor evenimente e ca doi oameni au fost nenorociti: în 19 martie Suto Andras este ranit si îsi pierde un ochi, iar pe 20 martie Mihaila Cofariu este batut cu bestialitate pâna aproape de moarte.

Rezultatul acestor confruntari poate fi descris astfel în date: 5 morti - 2 români si 3 maghiari, 278 de raniti. O biserica ortodoxa incendiata, iar sediile locale ale unor partide politice vandalizate.