Criza accidentului ecologic de la Cernobil

CERNOBIL- filmul evenimentelor

1978 : Prima unitate a Centralei Nucleare de la Cernobîl devine operationala. Este considerata centrala-model a URSS

1983 Devine operationala Unitatea nr. 4

1986

26 aprilie, ora 1:23:00 Se initiaza testul sistemului de racire al Unitatii nr. 4

26 aprilie, ora 1:23:40 Stare de urgenta. Se rateaza oprirea reactorului

26 aprilie, ora 1:23:44: Unitatea nr. 4 scapa de sub control si explodeaza. 30 de oameni sunt omorâti pe loc. La 3 km distanta, în orasul Pripyat, 45.000 de oameni, dintre care 16.000 de copii se bucura de prima duminica senina si calda.

26 aprilie-4 mai: Perioada în care se degaja cea mai mare cantitate de radiatii. La început predomina curentii aerieni din nord, nord-vest, apoi directia se schimba în sud, sud-est. Local se înregistreaza frecvente averse de ploaie. Din aceste cauze, distributia locala si regionala a radiatiei este extrem de variata

27 aprilie-5 mai: Reactorul arde. Din 1.800 de elicoptere se lanseaza deasupra zonei dezastrului aproximativ 5.000 tone de nisip si plumb în încercarea de a localiza si opri incendiul

27 aprilie: Locuitorii din Pripyat aflati în zona centralei sunt evacuati. Din cauza nivelului extrem de înalt de radiatie înregistrat pe o raza de aproape 40 km numarul celor evacuati ajunge la 135.000

28 aprilie 1986, ora 21:00: Agentia sovietica de stiri TASS anunta producerea unui accident la Centrala de la Cernobîl si existenta victimelor. Se numeste un comitet pentru cercetarea cazului. Presedintele URSS, Mihail Gorbaciov, se adreseaza cetatenilor URSS cu urmatoarele cuvinte: „Buna seara, tovarasi. Stiti cu totii ca a avut loc o nenorocire incredibila – accidentul de la Centrala Nucleara Cernobîl. Acesta a afectat dureros poporul sovietic si a socat comunitatea internationala. Ne confruntam pentru prima data cu forta reala a energiei nucleare scapate de sub control.”

28 aprilie, ora 23:00: Un laborator de cercetari nucleare din Danemarca anunta producerea la reactorul nuclear de la Cernobîl a unui MCA (maximum credible accident – accident credibil maxim)

29 aprilie: Accidentul este anuntat pentru prima oara în programele de stiri din Germania

6 mai: Degajarea de radiatie înceteaza

15-16 mai: Un nou incendiu. Reîncep degajarile radioactive

23 mai: Prin decizie guvernamentala sovietica se distribuie preparate din iod populatiei. Masura medicala este însa inutila: iodul radioactiv nu este activ decât 10 zile. Trecuse mult mai mult timp de când iodul radioactiv se acumulase în glanda tiroida a locuitorilor din zonele contaminate

15 noiembrie: Reactorul distrus este complet îmbracat într-un „sarcofag” de plumb

1986-1990

22 decembrie 1988: Sovieticii anunta ca sarcofagul era proiectat doar pentru o durata de 20-30 de ani

1989: A doua faza de evacuare: aproape 100.000 de oameni sunt obligati sa paraseasca zonele contaminate din Belarus, Ucraina si Rusia

20 aprilie 1989: Guvernul Sovietic sisteaza constructia unitatilor cinci si sase de la Centrala Nuclearo-electrica de la Cernobîl

1990-2000

1990: Debutul colaborarii între specialisti occidentali si cei din Belarus, Ucraina si Rusia. O delegatie germana viziteaza locul dezastrului si zonele afectate

12 octombrie 1991: Închiderea definitiva a Unitatii 2 de la Cernobîl în urma unui incendiu

Ianuarie-martie 1993: Institutul Otto Hug pentru Fizica Radiatiilor din München înfiinteaza un centru pentru analiza problemelor de tiroida la Gomel, un oras mare, cu o populatie de 500.000 de locuitori în zona cea mai puternic contaminata din Belarus

11 noiembrie 1996: În Belarus, Ucraina si Rusia cazurile de cancer de tiroida sunt cu aproximativ 200% mai numeroase decât în anii 1980. OMS estimeaza la 4 milioane numarul persoanelor din aceste trei tari afectate de dezastrul nuclear de la Cernobîl

Noiembrie 1997: O conferinta internationala analizeaza situatia sarcofagului. Se solicita 350 milioane dolari pentru asigurarea masurilor de stabilizare necesare

20 septembrie 1999: Nu se mai permite nici unei persoane sa locuiasca pe o raza de 15 km în jurul Centralei. Sunt totusi tolerati cei care la începutul anilor 1990 au revenit în zona. Numarul lor este de aproximativ 1.500 (dintre care peste 1.000 de femei). 50 dintre ei au ales sa locuiasca chiar în Cernobîl

Din 2000 pâna în prezent

13 ianuarie 2000: Guvernul ucrainean aproba un proiect complex în cadrul caruia unele zone din regiunea Cernobîl urmeaza sa fie recultivate

12 decembrie 2000: Complexul de reactori de la Cernobîl este închis