Diplomație și Motivație în Discursul Politic

Referat
8.3/10 (3 voturi)
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 12 în total
Cuvinte : 3529
Mărime: 20.74KB (arhivat)
Publicat de: Isidor Gheorghe
Puncte necesare: 8
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: prof.univ.dr. Sergiu Medar
Prezentat in sem II an 1 master Diplomatia Apararii - Universitatea Lucian Blaga - Sibiu

Cuprins

  1. Introducere 2
  2. Elemente ale discursului politic – expresivitate şi strategii 3
  3. Studiu de caz – discursul de acceptare a candidaturii la preşedinţia SUA a lui Barack Obama ţinut la Convenţia Naţională a Partidului Democratic 5
  4. CONCLUZII 9
  5. BIBLIOGRAFIE 10

Extras din referat

Introducere

Comunicarea şi politica sunt consubstanţiale. Raporturile de comunicare sunt inseparabile de raporturile de putere, care depind, prin forma şi conţinutul lor, de puterea materială sau de cea simbolică, acumulate de instituţiile politice şi de agenţii angajaţi în aceste raporturi. Comunicarea politică are drept specific manifestarea unei tensiuni între cooperare şi conflict. Discursul politic permite găsirea acordului dar, acelaşi tip de discurs promovează conflictul şi dominarea.

Fie că se doreşte persuadarea sau convingerea, negocierea sau intimidarea, recursul la limbajul politic reprezintă o alternativă la violenţa fizică. Spaţiul public are un caracter conflictual, dar în perimetrul său se negociază compromisul. Diferenţele se echilibrează, reprezentarea celor care nu sunt la putere devine mai lesnicioasă, cei care sunt la putere îşi reglează discursul.

Ceea ce este dominant în comunicarea politică este cuvântul, scris sau vorbit.

În societate orice problemă poate deveni politică. Politica evoluează în dinamica mizelor economice, sociale, culturale, religioase, etnice, lingvistice.

Activitatea politică are în atenţie emergenţa problemelor colective, formularea întrebărilor adresate autorităţilor publice, elaborarea de soluţii, conflictul dintre aceste proiecte şi modul lor de reglementare. În fiecare din aceste procese se găseşte implicată comunicarea iar contribuţia ei la activitatea politică este omniprezentă, fie ca este vorba de socializare şi participare, de elaborarea agendei, de mobilizare sau de negociere.

Comunicarea impregnează toată activitatea politică în măsura în care aproape toate comportamentele de acest tip implică recursul la o formă oarecare de comunicare. Specificul raporturilor şi al activităţilor politice contemporane îl constituie criza de credinţă politică, ceea ce obligă oamenii politici, după cum afirma Gabriel Thoveron, să investească tot mai mult în comunicare: „de îndată ce apare vreo dificultate între ei şi aceia care îi mandatează, aceasta este numaidecât considerată o problema de comunicare, de a-i convinge pe cetăţeni de temeiul actelor ori deciziilor lor“ .

Caracterizată prin ambiguitate conceptuală, prin ubicuitatea fenomenelor, comunicarea poate fi analizată mai eficient în relaţiile ei cu politicul prin cercetarea practicilor discursive efective, care ajung să fie practici politice. Viaţa politică actuală poate fi caracterizată ca un continuu efort de comunicare al locuitorilor politici pentru a-şi legitima acţiunile, discuţia fiind principala modalitate prin care se realizează participarea politică.

Elemente ale discursului politic – expresivitate şi strategii

Teatralitatea argumentării, adaptarea la interlocutor, intensitatea intertextuală, „punerea în scenă“, întâlneşte teatralitatea din „jocurile de limbaj“ ca strategie a şansei şi creaţiei.

Discursul argumentativ este mai degrabă teatru decât geometrie sau construcţie riguroasă. Acesta trece printr-o întreagă combinaţie retorică de prezentare a dinamicii structurilor societăţii, determinând formarea anumitor reprezentări asupra realităţii în vederea obţinerii unui statut legitim al guvernanţilor, dar şi a celor care aspiră la putere.

Dramaturgia politică îşi poate asuma o multitudine de forţe expresive ale unor domenii consacrate în conştiinţa colectivă ca valori majore:

- asumarea forţei expresiei religioase, care poate să transforme scena puterii într-o viziune a lumii divine. Ierarhia este sacră, iar suveranul revendică ordinea divină drept sursă a mandatului sau. Cancelarul Bismark rostea într-un discurs pronunţat în Reichstag, la 6 februarie 1888: „Noi, germanii, ne temem de Dumnezeu, dar de nimeni altcineva“.

- trecutul colectiv este o sursă de cutume, simboluri şi moduri de acţiune. Iuliu Maniu argumenta în acest sens la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia: „Daca neamul românesc nu s-ar folosi de dreptul său de a-şi înfăptui unitatea naţională, s-ar arăta nevrednic de timpurile care le trăim şi de însuşirile nobile şi fără pereche cu care este înzestrat; prin aceasta s-ar expune dispreţului întregi lumi civilizate“ . Însă, istoria poate fi construită şi reconstruită, pentru ca puterea să-şi asigure privilegiile prin punerea în scenă a trecutului sub forma moştenirii: „Nu sunt urmaşul lui Ludovic al XVI-lea, ci al lui Carol cel Mare“, avea să rostească Napoleon în faţa papei, în chiar dimineaţa încoronării sale ca împărat la 2 decembrie 1804.

- mitul eroului, care are încă un impact important în lumea modernă, accentuează dimensiunea teatralităţii politicului. Eroul apare, acţionează, provoacă adeziune, se încarcă cu putere, el este Salvatorul. Surpriză, acţiunea şi succesul devin cele trei aspecte ale dramei care îi conferă existenţă. Eroul controlează şi supune forţele istorice reuşind să le determine să aibă efecte pozitive; „daca aş guverna un popor de evrei, aş reînălţa templul lui Solomon“, afirma Napoleon Bonaparte în anul 1801.

- arta persuasiunii, dezbaterea la care apelează sistemul democratic determină cultivarea capacităţii de a produce efecte „ce favorizează identificarea reprezentanţilor cu reprezentaţii“. Propaganda, media, sondajele politice sunt tehnici noi ce furnizează dramaturgiei democratice cele mai puternice mijloace. Ele stimulează producerea de aparenţe, asociază destinul oamenilor puterii cu calitatea imaginii lor publice.

Preview document

Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 1
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 2
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 3
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 4
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 5
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 6
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 7
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 8
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 9
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 10
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 11
Diplomație și Motivație în Discursul Politic - Pagina 12

Conținut arhivă zip

  • Diplomatie si Motivatie in Discursul Politic.doc

Alții au mai descărcat și

Sisteme de fabricație a prototipurilor

1.1 Notiuni generale Din 1987 când a fost comercializata prima masina de fabricare rapida a prototipurilor (RP),prin stereolitografiere (SLA), au...

Tehnici de Redactare a Textelor Jurnalistice

The Elements of Style, avându-i ca autori pe William Strunk Jr. si E.B White este manualul care, de la prima ediţie şi până astăzi, a format...

Lobby-ul realizat de către europerlamentarii români la Parlamentul European

Master Relatii Publice An 1 Prin lobbying se întelege activitatea unui grup care incearca sa determine puterea legislativa sau executiva sa adopte...

Comunicare noțiuni generale și interpersonală

Definirea comunicării COMUNICAREA: reprezintă un proces de transmitere de informații (fapte, idei, impresii) necesita cel puțin doi poli...

Cursuri MIA 1-9

Curs 1 Când avem de-a face cu afacerile internaționale? - cumpărăm un produs realizat de către o companie din străinătate, importat pe piața...

Anti Fumat

1 . Introducere Tutunul este original din Mexic, unde în secolul al VI – lea era folosit pentru anumite ritualuri religioase. Indienii numeau...

Dimensiunea socială a publicității

In societatea de astazi se poate remarca prezenta tot mai pregnanta a publicitatii. Strans legata de comunicarea de masa, aceasta isi trage...

Ai nevoie de altceva?