Violența școlară

Şcoala nu este un mediu izolat ci din contră o parte integrantă a comunitatii largi, iar problemele cu care se confrunta ca institutie şi mediu de formare a tinerilor privesc întreaga societate. Deşi în scoala ar trebui sa existe un climat pozitiv şi orice formă de violenţă ar trebui ţinută sub control pot exista forme de violenţă atât între elevi cât şi între profesori sau din nefericire între profesori şi elevi. Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenţie violenţei tinerilor, violenţei şcolare încercând în acest mod să sensibilizeze societatea.

Sensibilizarea faţă de fenomenul violenţei şcolare ar trebui, firesc, să ducă la creşterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situaţiei prezente, prevenirea şi combaterea violenţei, în general, şi a celei şcolare, în special. Abordarea violenţei în şcoli ca formă particulară de violenţă, trebuie să ia în consideraţie trei concepte-cheie: violenţa, şcoala si vârsta. Vorbim aşadar despre copiii de vîrstă preşcolară şi de şcoală primară dar şi despre adolescenţi. Se exclud copiii necuprinşi în vreo formă de educaţie, deşi ei pot fi la vârsta şcolarizării.

Violenţa este un fenomen social definit de Organizţtia Mondială a Sănătăţii ca „amenintarea sau folosirea intentionata a fortei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia sau contra unui grup sau unei comunitati care antreneaza un traumatism, un deces sau daune psihologice, o dezvoltare improprie sau privatiuni” Totusi, ea include actele bazate pe o relatie de putere exprimata prin intimidare, amenintare sau, invers, neglijenta si omisiune.

Forme de manifestare a comportamentului agresiv

Modul în care copiii de şcoală îşi manifestă comportamentul agresiv diferă în funcţie de gen. Băieţii preferă agresivitatea fizică, iar fetele formele de agresivitate indirectă, această diferenţiere fiind vizibilă încă de la vârsta preşcolară. Nu de puţine ori în jocul lor băieţii se împing şi îşi dau coate, iar fetele adresează vorbe alintate dar maliţioase referitoare la colegi sau colege de grupă. La vîrsta preşcolară şi şcolară primară doar un număr redus de copii manifestă forme severe de violenţă faţă de alţi copii sau faţă de animale, lor fiindu-le caracteristice comportamentele de tip opozant. Mai tîrziu la vîrsta adolescenţei datorită dezvoltării forţei fizice comportamentul agresiv devine mai sever, caracterizat prin ameninţări. Adesea ei participă la acte de violenţă colective, însă tabloul clinic al manifestărilor agresive la copii şi adolescenţi este eterogen (Rotter, 1997).