Identificarea unei intersecții din capitală și prezentarea acesteia

Introducere

În mod cert, evoluţia în timp a sistemelor de transport s-a realizat ca răspuns la cerinţele societăţii. Nevoilor tot mai accentuate privind mobilitatea bunurilor şi persoanelor, le-au fost oferite mijloace, moduri de transport din ce în ce mai sofisticate, atât din punct de vedere tehnic, logistic cât şi infrastructural. La proiectarea acestora au prevalat întotdeauna raţiuni de natură economică, pe un plan ceva mai îndepărtat fiind luate în calcul şi cele de ordin social. De altfel, se considera, nu cu mult timp în urmă, că transportul nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini de scopuri practice. Validarea oricărei mişcări în spaţiu a bunurilor şi persoanelor depindea exclusiv de scopul urmărit, de efectele economico-sociale ce urmau a fi obţinute. Cu toate acestea, evoluţia de ansamblu a societăţii omeneşti a demonstrat, mai ales în ultimii ani, că scoaterea din contextul natural a tuturor activităţilor umane, deci şi cea specifică transporturilor, nu numai că nu este benefică societăţii, analizate în ansamblul ei, dar poate deveni periculoasă, atât faţă de calitatea vieţii umane cât şi a factorilor de mediu.

Epoca în care problematica specifică transporturilor era tratată doar din perspective de ordin economic precum, de exemplu, cazul proiectării unui drum pe baza exclusivă a unor prognoze referitoare la evoluţia de perspectivă a cererii de transport dinspre sau către diferitele centre de atracţie aflate pe traseul acestuia, este pe cale de dispariţie. Acum îşi face locul, din ce în ce mai rapid, o analiză complexă care urmăreşte, simultan, acoperirea cerinţelor de natură economică, ecologică şi socială. Un motiv important, suplimentar, pentru care se acceptă din ce în ce mai mult acest nou tip de abordare este acela că, în acest mod se poate obţine o eficientizare a activităţii de transport, atât din perspective economice cât şi ecologico-sociale. Din această perspectivă "cuplarea" modelelor de analiză a traficului cu cele de investigare a efectelor asupra mediului produse de activitatea de transport, reprezintă o provocare actuală şi o necesitate în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii, în special în mediul urban. Teoriile fluxului de trafic încearcă să descrie într-un mod precis, matematic, interacţiunile dintre mijloacele de transport şi operatorii acestora (componentele mobile) pe de o parte şi infrastructură pe de altă parte (componenta fixă). Această din urmă componentă constă din sistemul de străzi şi toate elementele operaţionale ale acestora: dispozitive de control, semnalizare, marcaje etc. Totodată aceste teorii constituie restricţii indispensabile pentru toate modelele şi instrumentele utilizate în proiectarea şi funcţionarea străzilor şi autostrăzilor.

Studiul ştiinţific al fluxului de trafic a debutat în anii 1930 cu aplicarea teoriei probabilităţii pentru descrierea traficului rutier (Adams 1936) şi studiile de pionierat conduse de Bruce D. Greenshields la Yale Bureau of Highway Traffic; studiul modelelor referitoare la volum şi viteză (Greenshields 1935) şi cercetarea performanţelor traficului în intersecţii (Greenshields 1947). Odată cu creşterea uriaşă a utilizării automobilelor şi expansiunea sistemului de autostrăzi, s-a înregistrat o creştere a preocupărilor pentru studierea caracteristicilor traficului şi dezvoltarea teoriilor fluxului de trafic. Anii '50 au înregistrat progrese în plan teoretic bazate pe o varietate de abordări, cum ar fi "vehicul cu vehicul" (car – following), teoria undei de trafic (analogică cu hidrodinamica) şi teoria aşteptării. În această perioadă relevante sunt lucrările semnate de Reuschel (1950), Wardrop (1952), Pipes (1953), Lighthill şi Whitham (1955), Newell (1955), Webster (1957), Edie şi Foote (1958) şi alte lucrări, mai recente, ale lui Herman (1992). După 1959 teoria fluxului de trafic a început să fie prezentată la diferite simpozioane internaţionale de profil. Primul dintre acestea a fost susţinut de Laboratoarele de Cercetare ale General Motors în Warren, Michigan în decembrie 1959. Acesta a fost primul pas care a deschis seria simpozioanelor trienale asupre teoriei fluxului de trafic şi a transporturilor, în general. Al 12-lea simpozion a avut loc în Berkeley, California în 1993. Materialele dezbaterilor din cadrul acestei manifestări reprezintă mărturii valoroase referitoare la creşterea spectaculoasă în înţelegerea şi tratarea proceselor fluxului de trafic în ultimii 40 de ani. De la această dată numeroase alte simpozioane şi conferinţe de specialitate au început să se desfăşoare regulat şi cu o mare varietate de teme referitoare la trafic. Domeniul teoriei fluxului de trafic şi transportului a devenit prea cuprinzător astfel încât să poată fi acoperit de un singur tip de manifestare ştiinţifică. Fundamentele teoriei fluxului de trafic, după ce au fost foarte bine înţelese şi facil analizate cu ajutorul tehnologiei computerizate, au devenit mai importante decât oricând.