Relația dintre logistică și funcțiunea de producție

I. ACTIVITATILE LEGATE DE PROCESUL DE PRODUCTIE

1. Aprovizionarea intreprinderii cu materii prime, materiale, utilaje, echipamente, instalatii

Termenul de lant de aprovizionare desemneaza procesul care integreaza, coordoneaza si controleaza miscarea de bunuri si materiale de la un furnizor la un consumator, pana la clientul final. Punctul esential al acestui lant de aprovizionare este acela ca face legatura intre toate activitatile existente intre furnizor si consumator final, intr-o maniera eficace din punct de vedere a timpului.

1.1 Managementul aprovizionarii: concept, rol, atributii, trasaturi

Aprovizionarea cu resursele de materiale si de energie necesare reprezinta in conceptia noastra un proces economic complex prin care se realizeaza stabilirea nevoilor materiale ale productiei, organizarea circulatiei si utilizarea judicioasa si completa a resurselor materiale, reducerea continua a consumurilor de materii prime, materiale, combustibili si energie, folosirea intensiva a capacitatilor de productie, atragerea in circuitul economic si in consumul productiei a noi resurse materiale , cresterea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante si, pe aceste cai, sporirea eficientei activitatii fiecarei unitati economice, prin cresterea tot mai sustinuta a profitului acesteia. Totodata, activitatea de aprovizionare reprezinta un proces dinamic, in care deplasarea mijloacelor de productie de la furnizori la beneficiari se realizeaza in mod continuu, pe baza tesutului viu de relatii economice dintre intreprinderi, concretizate in programele de aprovizionare si contractele economice de livrare , necesitate obiectiva a desfasurarii neintrerupte a procesului de productie.

Caracterul dinamic al acestei activitati se manifesta atat in etapa de programare, de planificare a aprovizionarii , cat mai ales in cea de realizare efectiva. In etapa de programare, caracterul dinamic al aprovizionarii se manifesta printr-o permanenta corelare cu indicatorii celorlalte activitati ( productie, investitie,vanzare), astfel incat, in diferitele momente de elaborare, sa se obtina variante diferite ale planului de aprovizionare , intr-un cadru permanent si complex de oprimizare. In etapa de realizare efectiva a aprovizionarii, caracterul dinamic al acestei activitati se manifesta prin legaturile permanente, operative si intretesute dintre beneficiari si furnizori pentru respecatrea obligatiilor asumate prin contractele economice, pentru livrarea si primirea cantitatilor de materiale prevazute, organizarea transporturilor acestora so decontarea costurilor, precum si pentru reglarea operativa a aprovizionarii, solutionarea anomaliilor ce pot aparea pe parcurs, dar cu deosebire pentru prevenirea intreruperilor in ritmicitatea si continuitatea aprovizionarilor.

Intr-o formulare sintetica, aprovizionarea resurselor de materiale reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale necesare consumului productiei, in volumul, structura si la termenele care sa sprijine o activitate continua si la capacitate maxima, cu un profit cat mai ridicat, a unitatilor economice.

In acelasi cadru se include si activitatea de cooperare sau de colaborare dintre intreprinderi pentru realizarea unor produse sau lucrari. In principiu, activittaea de cooperare si colaborare se supune acelorasi tendinte si trasaturi ca si activitatea de aprovizionare si desfacere, deoarece fiecare unitate economica colaboratoare apare ca furnizor ( pentru livrarea produselor, pieselor, subansamblurilor) fata de intreprinderea beneficiara care le primeste si care indeplineste rolul de furnizor principal. In acelasi timp insa, activitatea de cooperare si colaborare dintre unitatile economice se diferentiaza de activitatea de aprovizionare si desfacere prin sfera mai larga de cuprindere( precum cea din domeniul cooperarii tehnologice), ca si prin relatiile si obligatiile care se nasc intre furnizorul general si intreprinderile cu care colaboreaza.

In literatura de specialitate, ca si in practica economica si in normativele uzuale sunt utilizati frecvent termeni similari ca : achizitionare, aprovizionare, cumparare, alimentare. Fiecare dintre acesti termeni are, insa, o semnificatie diferita. Astfel, “achizitionarea” reprezinta o actiune de angajament financiar, de cumparare a unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzactie monetara efectiva. In raport cu achizitionarea, “aprovizionarea” are un continut mai larg; achizitionarea este doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice. Achizitionarea, ca o componenta a activitatii de aprovizionare, este precedata, de exemplu, de actiunile de determinare a nevoilor, de stabilirea dimensiunii acestora si a momentelor cand sunt necesare ( care declanseaza actiunea de emitere a cererii sau a comenzii) si este urmata de negocierea conditiilor de furnizare , de aducerea efectiva a resurselor materiale etc. In sfarsit, “alimentarea” reprezinta o actiune de finalizare a procesului de aprovizionare , prin trecerea in consum a resurselor materiale aduse-sosite de la furnizori. Alimentarea se desfasoara , deci, numai in interiorul unitatii economice prin trecerea materiilor prime din depozite la punctele de prelucrare – consum in concordanta cu programele elaborate in prealabil. Alimentarea se incadreaza deci in sistemul logistic al aprovizionarii, care cuprinde , printre altele, fluxul si sistemul de transport intern.

Organizarea aprovizionarii tehnico-materiala trebuie astfel condusa incat sa contribuie la:

- asigurarea completa, complexa si la timp a unitatii economice cu mijloacele de munca si obiectele muncii;

- asigurarea conditiilor optime de depozitare a resurselor materiale;

- alimentarea rationala a locurilor de munca cu resursele materiale necesare;

- utilizarea rationala a resurselor materiale, astfel incat sa se respecte normele de consum stabilite si stocurile de productie determinate.

Pentru indeplinirea acestor cerinte ce stau in fata compartimentului de aprovizionare ( programarea aprovizionarii, aprovizionarea pripriu-zisa si depozitarea resurselor materiale), conducerea poate adopta organizarea aprovizionarii tehnico-materiala dupa unul din urmatoarele sisteme:

1. Sistemul functional;